2014 a fost un al recoltelor-record

Interviu cu Alexei Chiriac, „Climăuţanul-Agro”

Cînd a fost fondată compania „Climăuţanul-Agro”?

Gospodăria noastră şi-a început activitatea în anul 1998, cînd a fost divizată fosta gospodărie din Grinăuţi. Împreună cu cîţiva parteneri, am luat pămînt aparte – în total, 58 de cote, ceea ce constituia aproape 80 ha. Vedeam că fosta gospodărie se apropie de faliment. Ne-am gîndit să ne încercăm puterile în agricultură.

E clar că în primii ani a fost cam greu, pentru că existau probleme cu motorina, îngrăşămintele. Gospodăria a fost divizată în 7 grupuri noi, iar conducătorii acestora au falimentat în doar cîţiva ani, terenurile rămînînd îmburuienite. Noi am progresat. Am luat în arendă şi terenurile celor falimentaţi. Timp de vreo 4 ani, ne-am unit într-o gospodărie ţărănească. După vreo 5 ani de activitate, fisc-ul şi conducerea raionului nu ne-au permis să activăm ca gospodărie ţărănească, de aceea am format SRL „Climăuţanul-Agro”, care activează şi în ziua de azi.

În prezent, prelucrăm peste 7500 ha de pămînt arabil. Pentru nordul Moldovei şi chiar pentru întreaga republică, noi ne considerăm o gospodărie mare. Cultivăm diferite culturi. Cele multianuale sunt în jur de 180 ha, din care 40 ha sunt livezi tinere, plantate după tehnologia clasică.

Care este structura terenurilor pe culturi şi care au fost recoltele în anul trecut?

Pentru gospodăria noastră, cultura de bază este sfecla de zahăr. Pînă anul trecut, ea ne-a adus profit, în 2014 ea fiind cultivată pe o suprafaţă de 2280 ha (în 2013, sfecla de zahăr ocupa o suprafaţă de 2350 ha). Alte 2150 ha au fost semănate cu grîu, 360 ha – orz, 580 ha – floarea soarelui, 960 ha – porumb, 1200 ha – soia.

Consider că 2014 a fost un an al recordurilor din toţi cei 10 ani de activitate a gospodăriei noastre. Pe unele suprafeţe de grîu, am obţinut şi cîte 9600 kg/ha. În medie însă au fost cîte 6,8 t/ha. Orzul – peste 5400 kg/ha. Mai puţină atenţie acordăm florii soarelui, deoarece este repartizată şi în asolament, şi pe terenurile de pe pantă. Cu toate acestea, s-au recoltat cîte 3200-3400 kg/ha de floarea soarelui. A fost un an record şi pentru recolta de porumb: 14,6 – 15 t/ha de pe unele cîmpuri, iar media a fost de 11,8 t/ha. De pe 142 ha de soia am recoltat cîte 3 – 3,85 t/ha. Deci, ne-am bucurat de un an al recoltelor-record. Cu părere de rău, preţurile la producţia agricolă au fost sub aşteptări.

În ce priveşte sfecla de zahăr, anul trecut, am livrat 123 mii tone de sfeclă de zahăr. În acest sens, colaborăm cu „Moldova Zahăr” şi „Sudzucker Moldova”. Şi la sfecla de zahăr, recoltele au fost record. Anul trecut, de pe primele suprafeţe de pe care s-a recoltat sfecla de zahăr s-au obţinut cîte 70 t/ha. Şi asta a fost din zonele mai puţin apropiate de satul nostru. De pe celelalte suprafeţe, recolta medie a fost de 80-83 t/ha. Spre regret, această recoltă-record de sfeclă de zahăr ne-a creat probleme mari.

Fabricile de producere a zahărului nu au fost pregătite să prelucreze atîta sfeclă! Procesul de prelucrare a sfeclei de zahăr s-a încheiat abia în luna februarie curent. Astfel, am rămas cu 10 mii tone de sfeclă de zahăr pe cîmpuri, pe care le ducem la gunoi. Sînt mai multe motive care au dus la această situaţie: şi din cauza că fabricile de zahăr nu au reuşit să prelucreze aceste cantităţi de sfeclă, dar şi din cauza că a fost o iarnă în care temperatura aerului oscila mereu şi sfecla noastră ba îngheţa, ba se dezgheţa. Şi nici nu am reuşit să o recoltăm pe toată la timp. În ultima etapă de recoltare, pămîntul era deja îngheţat şi combinele nici nu puteau strînge toată sfecla, ci o rupeau, lăsînd astfel în pămînt 30 la sută din rădăcină.

Astfel, dacă ar fi fost posibilă recoltarea şi prelucrarea la timp a sfeclei, am mai fi livrat la procesare vreo 25 mii tone de sfeclă de zahăr. Acum însă această cantitate este inclusă la capitolul pierderi. Venitul neîncasat de la sfeclă poate fi estimat la 25 milioane de lei – sumă impunătoare pentru o gospodărie ca a noastră. Şi pot constata cu regret că, deşi a fost un an foarte bogat, rezultatul financiar a fost mult sub aşteptări. În plus, am rămas şi cu cîmpuri nearate, tehnică nereparată, drumuri stricate…

Şi mai este un factor. De cînd lucrăm cu „Sudzucker Moldova”, încă nu s-a întîmplat să se schimbe preţul la materia primă. Iată că anul trecut a fost! Ei au argumentat aceasta prin supraproducţie şi lipsă a pieţei de desfacere. Au scăzut preţul la zahăr şi, din cauza aceasta, a scăzut şi preţul la materia primă – cu 100 de lei la fiecare tonă. Şi dacă am calcula că la Sudzucker am vîndut 80 mii tone de sfeclă de zahăr, pierderile provocate de ieftinirea sfeclei de zahăr constituie 8 milioane de lei.

Care sunt planurile pentru anul 2015?

Gospodăria noastră are o activitate specifică – sfecla de zahăr. Am făcut investiţii foarte mari în creşterea culturii date. Sunt nişte combine speciale pentru sfecla de zahăr şi ele costă foarte mulţi bani. Acum avem 2 astfel de combine pentru recoltare, 6 combine şi încărcătoare care curăţă şi încarcă sfecla, semănători etc. Sunt investiţii serioase şi nu avem încotro, trebuie să cultivăm această cultură. Cel puţin anul acesta, vom cultiva sfeclă de zahăr, dar nu în cantităţile de pînă acum. De ce să o creştem şi să o dăm la gunoi? Va fi pentru noi un an de învăţătură. S-ar putea să ne limităm la suprafeţe de pînă la 2 mii ha. Iniţial erau planificate şi pregătite 2280 ha. Mizăm pe activitatea fabricilor de prelucrare a sfeclei de zahăr, pe preţurile care vor fi stabilite. Se ştie că cea mai mare parte a zahărului merge la export, iar acest lucru se face în euro şi dolari. Continuăm să sperăm că se va întîmpla ceva favorabil şi pentru noi, producătorii de sfeclă de zahăr.

Dvs. aţi pornit de la o companie mică şi aţi ajuns să fiţi una dintre cele mai mari companii agricole din Moldova. Aţi văzut şi istorii de succes, şi falimente… Din experienţa dvs., care sunt componentele succesului activităţii în agricultură?

Cel mai mult contează dorinţa de a face ceva. Mai contează şi aplicarea tehnologiilor performante, onorarea obligaţiunilor faţă de parteneri şi chiar faţă de activitatea desfăşurată. Numai aşa pot fi obţinute rezultate înalte, profituri. Şi desigur, contează investiţiile. Noi am investit foarte mult atît în tehnica agricolă, cît şi în calitatea solului. Şi tot timpul trebuie de investit în reducerea costurilor.

Spre exemplu, în ultimii 3 ani, gospodăria noastră cultivă şi recoltează, în medie, cîte 20 mii tone de cereale. Cheltuielile legate de manipulările post-recoltare, inclusiv păstrarea erau foarte mari. Astfel, am luat decizia să construim un elevator pentru cereale, de 30 mii de tone. Cred că anul acesta îl vom finaliza.

Construcţia elevatorului a fost dictată şi de necesitatea de a nu mai depinde de nimeni atunci cînd vine vorba de păstrarea cerealelor. Pentru că am avut cazuri cînd am transportat, spre păstrare, producţia noastră de grîu, cu contracte semnate, şi pe urmă marfa noastră a dispărut fără urme. Odată, am pierdut astfel 1077 tone de porumb, cu tot cu achitări pentru servicii. Ne judecăm de 4 ani cu cei care ne-au înşelat şi încă nu se vede sfîrşitul.

În plus, avînd acest elevator, vom putea presta servicii de păstrare şi altor companii agricole.

Cum decurge colaborarea Dvs. cu „Veaces-Nova”?

Colaborăm cu „Veaces-Nova” deja de 4 ani. Suntem foarte mulţumiţi de acest parteneriat. Ne oferă produse de calitate şi accesibile ca preţ. Pentru a obţine o recoltă bună şi calitativă, trebuie utilizate cele mai bune produse de uz fito-sanitar de ultimă generaţie. Şi „Veaces-Nova” fiind distribuitor oficial al concernului german BASF, ne oferă asemenea produse. Ne convin şi condiţiile privind achitarea pentru mărfuri şi serviciile prestate. Achitările se fac la sfîrşit de an, ceea ce, la fel, este convenabil pentru noi. În timp, relaţia de colaborare a evoluat la o relaţie de parteneriat şi prietenie. Aş vrea ca în Republica Moldova să fie mai multe companii ca „Veaces-Nova”, o companie foarte sigură, nişte parteneri profesionişti, de încredere, corecţi în relaţiile de colaborare, iar preparatele pe care le oferă sunt de cea mai înaltă calitate europeană.

Planuri pentru viitor

În ultimii 4-5 ani, noi am investit foarte mult în pămînt, în îmbogăţirea şi ameliorarea solurilor. Am vrut să vedem dacă putem obţine recolte bogate, maxime. Într-adevăr, se poate. Iar pentru aceasta, trebuie mai întîi să fie evaluat terenul şi să se investească mult în îngrăşăminte şi în tehnologii. De anul trecut, am început să utilizăm irigarea şi, se pare, va fi nevoie de ea în fiecare an, din cauza lipsei precipitaţiilor.

Ne-am dori ca măcar pe 1000-1500 ha din terenurile noastre să fie instalate sistemele de irigare, ca să avem recolte mai stabile.

Ce politici ar trebui să promoveze statul pentru a ajuta agricultorii?

Cred că ar trebui făcută o regulă în cotele pentru export. La noi, cum se face? Cine e mai mare şi are mai multă putere monopolizează piaţa. Ulterior, monopolistul dictează preţurile. Astfel, agricultorii nu încasează veniturile care ar trebui să le revină pe drept. Sunt bani pe care i-am fi putut investi, de exemplu, în sistemele de irigare.

Deci, ar fi bine ca statul, Ministerul Agriculturii să se implice în repartizarea acestor cote, ca să avem mai multe posibilităţi de a exporta.

Produsele de uz fito-sanitar, îngrăşămintele, motorina, piesele de schimb ş.a. se aduc de peste hotare. Cu euro şi dolari, desigur. Acum, noi am ajuns în situaţia cînd suntem total dezorientaţi, nu ştim în care parte s-o luăm. Vrem să mai procurăm tehnică, îngrăşăminte, ne dorim stabilitate şi preţuri cît de cît normale. Ceea ce face sau nu face guvernarea ne afectează pe noi toţi. Dar, cu toate acestea, sunt optimist. Dar cum altfel? Nu avem încotro, trebuie să mergem înainte.

În ce priveşte subvenţiile, aţi rămas mulţumiţi de suportul statului?

Relativ bine. Însă ar fi bine ca promisiunile făcute şi banii promişi să nu treacă dintr-un an în altul, fără a fi îndeplinite. Atunci cînd se stabilesc aceste subvenţii, de ce nu se ţine cont de realitate, ci se face în baza unor bugete ireale? Sunt vorbe goale care, cred, nici autorităţilor nu le fac faţă. Ar fi bine ca din start să se lucreze cu cifre şi date concrete, reale.

(după „Businessul Agricol”, februarie 2015)