Adevărul despre NO-TILL

„La noi, no-till și minimum-till se leagă în primul rând de secetă și de reducerea cheltuielilor cu lucrările solului. Or, nu schimbi astăzi din «lucrat» în «nelucrat» și ai să vezi imediat ce bine o să fie”, atenționează Ion Voinea, consultant tehnic la Forumul Agricultorilor şi Procesatorilor Profesionişti din România (FAPPR).

Ion Voinea a analizat impactul trecerii de la cultivația clasică a terenului la sistemele conservative. Specialistul nu contestă tehnologia, dar atrage atenția că a practica brusc no-till doar din rațiuni care țin de profit este o greșeală.

Nu seceta a inventat tehnologiile minime

„Ceea ce mă intrigă este faptul că la noi, no-tillage și minimum-tillage sunt legate în primul rând de secetă și de reducerea cheltuielilor cu lucrările solului. Or, lucrările minime au apărut prima oară în zone climatice foarte bune, unde aprovizionarea cu apă era optimă și prin aceste tehnologii s-a urmărit optimizarea producțiilor. La noi se încearcă optimizarea profitului prin reducerea cheltuielilor, în primul rând”, consideră specialistul.

Satisfacțiile și performanța, abia după 10 ani

Ion Voinea a dat exemplul unui fermier din Dobrogea, unde solul este extrem de arid, care prin anul 2010 a trecut cu totul la no-tillage.

„A vândut tot, pluguri, discuri… și a rămas numai cu mașina de semănat, mașina de recoltat și mașina de tratat în fermă. Și după vreo 10 ani în care a avut producții mai mici, cel mult egale – în special la porumb și la floarea-soarelui – față de culturile din tehnologia clasică, au apărut satisfacțiile. Adică în 2020 – an extrem de secetos -, când niciun vecin de-al lui n-a făcut cereale de toamnă, el a recoltat 4000 kg/hectar”, a exemplificat Voinea.

A fost dezastru în primii ani de NO-TILL

Potrivit lui Ion Voinea, fermierul în cauză abia după anul 2021 a început să facă producție bună la porumb și la floarea-soarelui: „a fost dezastru în primii ani în care n-a lucrat terenul. A încercat să cultive porumb și floarea-soarelui; rădăcinile plecau la 3-4 cm adâncime, paralel cu solul, pe urma semănătorii. Și cum acolo se instala prima dată seceta, plantele erau foarte afectate. Dar după ce s-a refăcut structura solului, au început să apară performanțele”.

Consultantul FAPPR consideră că trecerea la no-till are nevoie de o perioadă lungă de tranziție și să se aplice totuși arătura la un anumit interval de timp. „No-tillage nu trebuie privit doar ca o măsură anti-secetă și pentru reducerea numărului de lucrări, pornind de la ideea ”cum să mă fac profitabil reducând cheltuielile!”

(După revista „Ferma”)