Cele mai bune soiuri de nuc americane în condițiile Republicii Moldova: concluzii după 9 ani de testare

În 2020 se împlinesc 12 ani de când soiul Serr a fost introdus în Republica Moldova (pur întâmplător) odată cu importul și plantarea unui lot de pomi altoiți de nuc de la o pepinieră din Franța. Al doilea soi american de nuc introdus în cultură în Moldova a fost Chandler, plantat pentru prima dată în zona de nord a țării noastre în primăvara anului 2012 într-o livadă de peste 100 ha, actualmente acesta fiind în al 9-lea an de testare. Al treilea, Tulare, a fost introdus de către Pepiniera Voinești în toamna anului 2014, astfel că în luna noiembrie a acestui an se vor împlini 6 ani de studiu al soiului.

Tradiționalism vs. obligativitatea progresului

Este probabil inutil să menționez scepticismul absolut cu care principalii actori și factori de decizie ai sectorului nucifer autohton priveau inițial ideea introducerii în cultură a sortimentului american. Într-atât era de înrădăcinată în accepțiunea noastră comună convingerea că aceste soiuri niciodată nu se vor putea aclimatiza într-un mediu atât de diferit de cel din care provin, încât nimeni nu considera cu seriozitate posibilitatea de a testa pe sol moldovenesc soiurile americane.

Totuși, experiența anterioară cu soiurile franceze, introducerea cărora a trebuit să învingă în 2006 o rezistență inițială și un opoziționism, chiar mai acerbe, a demonstrat ulterior o uimitoare capacitate a acelor soiuri nu doar de a se adapta la condițiile de climă și sol locale, dar chiar să dea rezultate uneori mai consistente decât în țara lor de origine. Mă refer în primul rând la soiul Fernor care dă dovadă de o rezistență totală la bolile criptogamice și aproape totală la bacterioză, reducând semnificativ costurile programelor de protecție fitosanitară în plantație. După mai bine de zece ani de cultură în general reușită a soiurilor franceze de nuc în livezi locale, calea a fost netezită pentru a face următorul salt în plan sortimental și, la un moment dat, câțiva nucicultori au luat decizia de a înființa noi plantații cu soiuri americane de nuc, considerate cele mai bune din lume.

Renunțarea la vechea ligă varietală

Nu pot să nu menționez că o astfel de decizie a fost forțată de eșecul total al multora dintre soiurile locale. Încrederea oarbă cu care au fost creditate din start și ritmurile dinamice cu care timp de vreo zece ani au fost multiplicate și plantate pe suprafețe de mii de hectare pe tot teritoriul țării au trebuit să se confrunte într-un final cu o realitate dură și dramatică. După ce mai mulți ani la rând acele plantații au produs recolte lamentabile, a trebuit să se ajungă la o constatare pe cât se poate de simplă: acele soiuri trebuiau descalificate încă de la etapa pre-examinării lor ca potențiale soiuri. Astăzi ne întrebăm care au fost criteriile și reperele pe care s-au sprijinit cercetătorii științifici atunci când le-au selecționat, omologat și propus în calitate de material biologic pentru înființarea plantațiilor comerciale. Oricare ar fi fost acele criterii, astăzi constatăm că ele au fost foarte diferite de cele de care s-au ghidat cei care au înființat livezi cu acele soiuri. Îndrăznesc să presupun că un deznodământ la fel de amar îi așteaptă și pe colegii noștri ucraineni și pe frații români odată ce livezile înființate de ei cu cele mai multe dintre propriile lor soiuri vor trebui să intre pe rod.

Cu câteva excepții notabile (Pescianski, Cogâlniceanu, Călărași), majoritatea soiurilor autohtone n-au satisfăcut nici pe aproape așteptările producătorilor și renunțarea la acestea este nu doar justificată, dar mai mult decât necesară, dacă vrem cu adevărat să oferim o a doua șansă la succes sectorului nucifer.

Din toate soiurile autohtone și chiar comparativ cu soiurile selecției românești sau ucrainești, Pescianski rămâne cel mai bun și valoros soi.

Totuși, este o pagină din istoria culturii nucului în Moldova care trebuie întoarsă. Trebuie să înceapă o nouă etapă a dezvoltării ramurii în care să pășim cu lecțiile învățate și cu noi obiective asumate.

O alternativă promițătoare

Așadar, ramura se află într-un impas. Confuzia provocată de eșecul tiparului inițial după care erau croite cele mai multe livezi de nuc din țara noastră ne obligă să medităm asupra unui nou model de dezvoltare și să înlocuim gama sortimentală veche cu una nouă, mai performantă. Concluziile preliminare la care am ajuns după mai mulți ani de evaluare în teren a comportamentului soiurilor americane sunt destul de încurajatoare. Se pare că nici absența sistemelor de irigare din majoritatea livezilor, nici caracterul continental, destul de dur al climei specifice țării noastre n-au constituit o problemă majoră pentru cele trei soiuri. Este de la sine înțeles că nimeni nu poate fi sigur dacă ierni cu adevărat geroase ar putea constitui un factor de risc în viitor de care ar trebui să ținem cont în prezent, dar așa cum se prefigurează lucrurile la acest moment, avem motive să fim destul de optimiști.

Un studiu privind rezistența la îngheț a nucului efectuat de câțiva cercetători europeni a arătat că soiul Lara rezistă până la temperaturi de -26°C. Aceste minime nu s-au confirmat pentru țara noastră, or în iarna 2011/2012 temperaturile au scăzut până la -32°C în zona de centru a țării, unde se află și o plantație de Lara, Fernor și Franquette, care fiind în anul 5 de la plantare a rezistat foarte bine. Iată că soiul a demonstrat o adaptare graduală și a manifestat o mai bună rezistență la ger decât am fi putut spera. Acest exemplu mă face să cred că, exact așa cum în realitate Lara denotă o mult mai bună toleranță la minimele de temperatură decât anticipau cercetătorii din domeniu, aceleași așteptări le putem avea și față de Chandler, Tulare și Serr.

Mai multe detalii despre cele trei soiuri

Voi începe cu Serr. Este primul din soiurile americane de valoare testate pe sol moldovenesc. Acesta este al 6-lea an de când urmărim cu mare interes comportametul soiului într-o plantație din raionul Anenii-Noi, dar și al pomilor plantați în loturile noastre experimentale. Se confirmă vigoarea sa foarte bună de creștere, rezistența sa uimitoare la secetă, arșiță, ger, înghețuri tardive de primăvară, înghețuri timpurii de toamnă, condiții dificile de cultură. Este un soi foarte rustic, probabil cel mai rustic soi cu fructificare laterală. Acest aspect contează foarte mult, or știm prea bine că cei mai mulți nucicultori atât din Republica Moldova, cât și din România nu sunt profesioniști în domeniu. Soiul pare să compenseze deficitul de abordare tehnologică cu vigoarea sa foarte bună și crește și fructifică foarte bine chiar și în cele mai ostile condiții.

Serr ne-a surprins în primăvara 2020 care a fost una foarte dificilă pentru cultura nucului. Suportând consecințele secetei dezastruoase începută din luna iunie a anului precedent, a unei toamne și ierni fără pic de precipitații, nucii din toată țara au intrat foarte slăbiți în anul de vegetație 2020. Ca dezastrul să fie complet, câteva înghețuri fără precedent, care au avut loc de la sfârșit de martie până la 10 aprilie, au afectat în proporții de neimaginat atât pomii din livezi, cât și pe cei din fâșiile de aliniament. Cu toate acestea, Serr, care este cel mai timpuriu soi din cele trei, a rezistat foarte bine. În imaginea de mai jos, Serr este pomul din stânga, în partea dreaptă sunt pomi din alte soiuri asupra cărora seceta și înghețurile au avut un impact vizibil mai puternic. Iată că plasticitatea sa ecologică și rezistența la factori de stres au contat foarte mult în aceste circumstanțe nefavorabile.

Soiul pare să reziste excelent de bine la bacterioză și manifestă o foarte bună toleranță la antracnoză. Aparatul său foliar are un aspect foarte sănătos și nu manifestă simptome de carențe nutriționale. Și, ca tabloul să fie complet, productivitatea sa este foarte înaltă, iar calitatea nucilor și miezului este excelentă.

Vom continua să urmărim cu foarte mare interes acest soi, dar deja intuim că Serr are un loc de frunte rezervat în noua configurație a sectorului nucifer. Ca să înțelegeți mai bine valoarea pe care o atribuim acestui soi, considerăm că identificarea și studiul său în Republica Moldova este una dintre cele mai importante realizări ale Pepinierei Voinești din ultimii ani.

Să vorbim în continuare despre Tulare. Soiul a fost introdus pentru prima dată în Moldova în cadrul campaniei de altoire din primăvara 2014 la Pepiniera Voinești. Ramurile-altoi le-am obținut de la cunoscutul nucicultor italian Alberto Valier. Încă din pepinieră am remarcat vigoarea de creștere foarte bună a soiului. Această trăsătură s-a menținut și în lotul experimental înființat cu pomi de Tulare. În primii ani, forța genetică de creștere a acestui soi este oarecum similară cu Serr, dar intrarea sa pe rod ceva mai timpurie îi temperează dinamica dezvoltării și pomii revin la un ritm normal de creștere.

Am remarcat o capacitate excelentă de rezistență la secetă, iar pentru a testa rezistența la ger, am co-înființat un lot experimental la nordul țării, în raionul Soroca, în cadrul unei colaborări cu un nucicultor, care testează pentru noi concomitent și soiul Ovata. Vedeți mai jos o fotografie din plantația respectivă. Remarcați fructificarea laterală la acești pomi tineri și calibrul mare al fructelor.

Până la această oră, pomii au făcut față cu succes la înghețuri, inclusiv la cele tardive de primăvară. Comparat cu Serr, Tulare are o rezistență ceva mai redusă la bacterioză, în schimb pare să se bucure de imunitate la bolile criptogamice. Fructificarea sa este laterală: pomii ne-au bucurat chiar din primii ani cu producții foarte consistente de nuci de calibru mare, cu miez de calitate excelentă. 

Concluzia preliminară la care am ajuns după mai mulți ani de studiu și observații este că Tulare îmbină adaptabilitatea la condiții dificle de cultură ale soiului Serr cu o intrare precoce pe rod și randament înalt specifice soiului Chandler. Este un soi excelent pentru orice tip de plantație semi-intensivă sau intensivă, iar rezerva sa de vigoare este de mare ajutor pentru a depăși condițiile nefavorabile care survin în cazul terenurilor limitative pentru cultura nucului sau a loturilor insuficient de bine pregătite pentru înființarea culturii, etc. În același timp, Tulare este cel mai potrivit soi pentru înființarea plantațiilor superintensive de tip gard fructifer, datorită tendinței sale de creștere erectă și productivității sale chiar mai înalte decât la Chandler în astfel de sisteme. Nucile soiului sunt de calitate, miezul se extrage foarte ușor și este similar cu Chandler.

În toamna 2020 vor fi înființate cca 10 ha cu pomi de soiul Tulare altoiți la Pepiniera Voinești. În următorii ani vom extinde considerabil cantitatea de nuci altoiți cu acest soi și, concomitent cu Serr, vom iniția formalitățile de omologare a soiului.

Și cum rămâne cu Chandler? Este nu doar cel mai important dintre cele trei soiuri americane, dar cel mai important soi de nuc din lume. Este foarte surprinzătoare schimbarea percepției despre acest soi în Moldova: de la scepticism spre accepțiune și plantare la scară largă. Istoria cu Chandler-ul ne reamintește că înainte de a vorbi despre soiuri de nuc, vorbim despre specia nuc, una pe larg răspândită pe meleagurile noastre și perfect adaptată condițiilor din regiune.

Vorbim în cele ce urmează despre principalele concluzii și informații pe care le-am acumulat timp de 9 ani de studiu. Pomii de Chandler cresc destul de activ în primii 2-3 ani. În anul 3-4 intră pe rod, fructifică foarte abundent, sau am putea chiar să spunem că se supraîncarcă cu recoltă și, nestimulați prin irigare și fertilizare adecvată, asta le consumă pomilor aproape toată energia vitală. În continuare, în livezi foarte bine întreținute și administrate, pomii continuă să crească activ chiar și după intrarea pe rod. Asta este important pentru a dezvolta o coroană suficient de voluminoasă care este și fundamentul recoltelor mari pe care le așteptăm de la astfel de soiuri. Dar dacă abordarea nucicultorului este una insuficient de serioasă și profesionistă, sau solul este unul foarte limitativ, sau irigări nu pot fi efectuate nici măcar cu cisterna în cazul absenței precipitațiilor pe o perioadă mai lungă, pomii își consumă resursele aproape integral pentru a forma recolta, rezultând creșteri foarte slabe care întârzie considerabil dezvoltarea coroanei. Am văzut câteva astfel de cazuri și cea mai mare problemă este că ulterior pomii trebuie ”restartați” prin tăieri severe în coroană, iar asta necesită și o anumită dexteritate dacă se dorește o restabilire corectă a plantației.

În condițiile țării noastre, Chandler dezmugurește circa 10 zile mai târziu față de majoritatea soiurilor autohtone, care este un avantaj considerabil pentru că îi permite să evite riscul înghețurilor tardive de primăvară, îi dă un plus de rezistență la bacterioză și la viermele mărului. În același timp, încheierea vegetației are loc mult mai tardiv. Față de Pescianski, Chandler își încheie vegetația cu 2 săptămâni mai târziu, mai ales dacă recolta a fost abundentă, iar condițiile de cultură nefavorabile. Asta poate predispune pomii la riscul de a suferi de înghețuri timpurii de toamnă, deși rareori asta constituie o problemă serioasă.

Productivitatea soiului este una excepțională. Începem să conștientizăm că fructificarea laterală este o normalitate și nu un caracter extraordinar. Chiar și unele fenomene climatice nefaste nu-l afectează decât sumar. Să ne amintim de ploile abundente din luna mai 2019 care a prins soiul în faza de înflorit și care a determinat reducerea gradului de legare a florilor și respectiv a redus recolta potențială. Cu toate acestea, în acel an recolta la Chandler a fost de câteva zeci de ori mai mare decât la soiurile terminale.

Ultimul aspect pe care îl voi aborda la acest soi este calitatea producției și locul său pe piață. Deși după Chandler, selecția americană a mai livrat câteva generații de soiuri extrem de valoroase, Chandler și-a menținut titlul său de cel mai bun soi și este neclintit din această poziție până în prezent. Nuca sa este bine sudată, are un aspect atractiv, se sparge ușor. Miezul este etalon internațional de calitate extra-light, reprezintă circa 52% din greutatea nucii. La spargere, miezul este scos din cavitate cu o ușurință neegalată. Capacitatea miezului de a-și conserva culoarea albă este de lungă durată, inclusiv nucile căzute la sol și colectate mult mai târziu au o aptitudine uimitoare de a menține intactă culoarea.

Valoarea comercială a nucilor din soiul Chandler este printre cele mai înalte. Trăsăturile sale organoleptice (gust, culoare, textură) și recunoașterea sa ușoară de către toți consumatorii de nuci din lumea întreagă îl fac să fie foarte căutat de către companiile importatoare. Să adăugăm un detaliu foarte important, un detaliu care schimbă totul. Chandler crescut în Moldova, chiar dacă în randamente mult mai mici decât în SUA, este în același timp de un gust, textură și aromă infinit superioare producției americane, sau ciliene, sau europene. Faptul a fost confirmat de către mai mulți experți care au făcut evaluări comparative în acest sens. Acest avantaj va constitui în viitor un factor determinant în a securiza un segment pe piața internațională pentru nucile Chandler ”Grown with care and love in Moldova” (crescute cu grijă și dragoste în Moldova, motto-ul brandului național Moldova Walnuts).

Viitorul începe azi

Confirmarea în rezultatul mai multor ani de prezență pe teritoriul țării noastre a adaptabilității acestor trei soiuri americane vorbește despre versatilitatea lor ecologică impresionantă, capacitatea de a crește și fructifica foarte bine atât în California, unde media anuală zilnică de temperaturi constituie 17.9°C și 3564 ore cu soare pe an, cât și în Moldova, unde aceiași indici sunt de 10.2°C și 2100 ore cu soare…

Va trebui să rămânem vigilenți și să studiem și în continuare evoluția și comportamentul acestor soiuri în regiune, dar calea parcursă de Chandler, Serr și Tulare până la ora actuală este un succes de care trebuie să ne bucurăm. Un succes pe care trebuie să-l implementăm în noile plantații care urmează să fie înființate.

Prin termenul „evoluție” menționat mai sus, vroiam să sugerez o adaptare biologică și ecologică care s-au produs și probabil încă se produc gradual. Astăzi, dacă veți preleva ramuri la pomi de Chandler în luna ianuarie sau februarie într-o livadă din Moldova și le veți compara cu altele prelevate din pomi de același soi de undeva din Italia, Franța sau Turcia, veți observa o diferență foarte clară. Cele din Moldova vor fi mult mai lemnificate, dovadă că pomii, în rezultatul unei interacțiuni foarte complexe cu mediul înconjurător local, au o dormanță mult mai profundă, care le oferă o protecție suplimentară la manifestările mult mai aspre ale iernilor noastre. Atunci când o pepinieră locală prelevează aceste ramuri și le folosește pentru a produce pomi altoiți de nuc, aceștia moștenesc un material genetic numit Chandler, dar setat la ora, latitudinea și nuanțele fine ale dinamicii climatice ale Moldovei. O livadă înființată cu un astfel de material săditor are șanse mult mai mari să reziste în cazul unor ierni foarte reci în special în primii ani de la plantare.

Vom continua să vă informăm despre progresele obținute cu acestea și alte soiuri.  Pepiniera Voinești rămâne partenerul vostru cel mai bun în aprovizionarea cu nuci altoiți de calitate și consultanță profesională. Urmăriți-ne în continuare, inclusiv la www.facebook.com/voinesti și www.youtube.com/olegtirsina pentru cele mai noi și interesante informații din domeniu.

Alături de nucicultorii din Republica Moldova și România,

Oleg TÎRSÎNĂ, Director „PEPINIERA VOINEȘTI”

Pentru informații suplimentare referitor la tehnologiile de plantare a nucului și comanda de puieți de diferite soiuri, contactați:

GSM: 0 69 358 996