Home » Analitica. Аналитика » Sfecla de zahăr din UE în pericol în urma deciziei care se opune derogărilor la neonicotinoide
Sfecla de zahăr din UE în pericol în urma deciziei care se opune derogărilor la neonicotinoide

Sfecla de zahăr din UE în pericol în urma deciziei care se opune derogărilor la neonicotinoide

Decizia Curții de Justiție a UE (CEJ), care a fost luată joi (19 ianuarie), pune efectiv capăt utilizării de urgență a trei substanțe interzise în Uniunea Europeană – imidacloprid, clothianidin și tiametoxam – care aparțin clasei de pesticide cunoscute sub numele de neonicotinoide. Hotărârea vine la două săptămâni după ce Franța a emis un proiect de decret care ar permite fermierilor să planteze în acest an semințe de sfeclă de zahăr tratate cu neonicotinoide. Fără aplicarea unor astfel de insecticide, cultura este amenințată de virusul îngălbenirii frunzelor sfeclei, avertizează producătorii de sfeclă.

Neonicotinoidele vizează insectele și au fost criticate în ultimii ani pentru că au contribuit la declinul albinelor prin perturbarea simțului orientării, memoriei și modului de reproducere. Cu toate acestea, Confederația Internațională a Producătorilor Europeni de Sfeclă (CIBE), împreună cu asociația fermierilor UE COPA-COGECA și Asociația Europeană a Producătorilor de Zahăr (CEFS) și-au exprimat îngrijorarea cu privire la această decizie. „Aceste alternative sunt cruciale pentru a susține sustenabilitatea unui sector care contribuie la securitatea alimentară și suveranitatea europeană, care se află sub o presiune din ce în ce mai mare”, au anunțat organizațiile într-o declarație comună.

Potrivit reprezentanților industriei zahărului, în timp ce institutele de cercetare a sfeclei de zahăr și părțile interesate din sector lucrează intens pentru a găsi soluții, în prezent nu există o alternativă viabilă la neonicotinoide pentru a face față virusului dăunător al plantelor purtat de afide. Virusul reprezintă o amenințare serioasă pentru sectorul european al zahărului din sfeclă. De exemplu, în 2020, cultivatorii francezi de sfeclă au raportat o scădere de 30% a randamentului la nivel național, cauzată de virusul îngălbenirii și lipsa accesului la neonicotinoide.

În acest context, sectorul sfeclei de zahăr din UE a solicitat cu succes multiple derogări de la interzicerea tuturor utilizărilor în aer liber a neonicotinoidelor – interdicție intrată în vigoare din 2018 – o practică căreia hotărârea CEJ o va pune capăt.

Subliniind necesitatea unor „soluții rapide și eficiente” pentru a evita riscul unor pierderi substanțiale de producție, directorul CIBE, Elisabeth Lacoste, a deplâns decizia „de neînțeles”, spunând că „marchează un divorț între interpretarea legală și realitatea agronomică cu care se confruntă cultivatorii”. Ca atare, decizia instanței UE „împinge mulți [producători] într-o situație fără precedent cu câteva săptămâni înainte de începerea sezonului de semănat al sfeclei de zahăr și duce la o incertitudine extremă și o situație haotică”, a avertizat Lacoste, subliniind „necesitatea urgentă de a ieși din acest impas”. De asemenea, directorul general al Asociației Europene a Producătorilor de Zahăr (CEFS), Marie-Christine Ribera, a subliniat că sfecla de zahăr este „singura modalitate de a produce zahăr în Europa continentală”.

„Dacă fermierii nu pot cultiva sfecla, producția de zahăr va fi neviabilă. Se vor închide fabricile și se vor pierde locuri de muncă industriale în unele dintre cele mai vulnerabile zone rurale ale UE. Iar europenii vor fi dependenți de importurile de zahăr”, a avertizat ea.

Companiile care produc bomboane, prăjituri și băuturi răcoritoare plătesc mult mai mult decât în mod normal pentru a-și procura zahăr pe termen scurt. Aceasta înseamnă diminuarea marjelor de profit și chiar creșterea riscului ca unii să iasă din afaceri, potrivit CIUS. Pentru consumatori, prețul mare al zahărului accentuează presiunea inflaționistă.

Producția de sfeclă de zahăr din UE a scăzut anul trecut cu 7%, la 15,5 milioane de tone, după ce culturile au fost afectate de călduri și de secetă. Plantațiile au scăzut cu 20% în ultimii cinci ani, după ce prețurile au atins praguri minime istorice, iar  fermierii au ales să treacă la culturi mai profitabile, cum ar fi cerealele.