Folosirea îngrășămintelor în culturile de porumb

Mare consumator de substanțe nutritive, porumbul are nevoie de un aport sporit de asemenea substanțe, mai ales până când începe să se formeze bobul.

Îngrășămintele sporesc producția la porumb pe toate solurile, chiar dacă acestea au fertilitatea ridicată. Inginerii agronomi recomandă ca aplicarea îngrășămintelor să se facă ținându-se cont de etapa de dezvoltare a plantelor tinere. O primă aplicare poate fi efectuată, prin stropire foliară, o dată cu erbicidarea postemergentă. Următoarea se poate realiza o dată cu prașila mecanică, când plantele au ajuns la o înălțime de 25-30 cm. Următoarea aplicarea este bine să se efectueze înainte de apariția paniculului. Și această aplicare se poate face prin stropire folială.

Din îngrășămintele chimice, rolul hotărâtor în obținerea producției de porumb îl au îngrășămintele cu azot. Condițiile de aplicare a îngrășămintelor cu azot variază foarte mult, între 60 – 200 kilograme /ha substanță activă, în funcție de soiul cultivat, de plantele premergătoare. Porumbul reacționează pozitiv la fertilizarea cu îngrășăminte pe bază de azot.  Cantitatea se stabilește în funcție de caracteristicile solului și de producția planificată. Atunci când se ia decizia de aplicare a îngrășământului, trebuie să se țină cont de faptul că în etapa formării bobului, porumbul folosește o mică parte din elementele nutritive, fapt care arată că circa 75-90% din acestea se acumulează în plantă și apoi trec în bob.

Printre substanțele ce se folosesc pentru fertilizarea culturilor de porumb se evidențiază azotul, fosforul și potasiul sau, cum li se mai spune, grupul NPK. Pentru a obține o tonă de boabe de porumb, se folosește o cantitate de 20-22 kg de azot. Dacă porumbul este plantat pe un teren pe care a fost o cultură de leguminoase sau pe care s-a aruncat gunoi de grajd, doza de azot trebuie ajustată în sensul reducerii ei. La semănat se recomandă folosirea unei cantități de 50-60 kg azot/hectar. Restul de azot necesar obținerii unei producții ridicate se aplică o dată cu prașila sau cu efectuarea erbicidării.

Pentru fiecare tonă de porumb boabe este necesar un aport de 8-9 kg de fosfor, iar îngrășămintele trebuie aplicate uniform. Este de preferat ca îngrășămintele cu fosfor să fie acoperite de brazdă, la arat, sau să fie aplicate o dată cu lucrările de pregătire a patului germinativ. Totodată, ele mai pot fi aplicate la semănat, o dată cu azotul.

O sursă bună de potasiu o reprezintă gunoiul de grajd: o tonă de gunoi este echivalentă cu 3 kg de potasiu în minus. Gunoiul de grajd este un îngrășământ deosebit de valoros pentru porumb. El reprezintă o sursă de elemente nutritive pe întreaga perioadă de vegetație a porumbului și contribuie, în același timp, la îmbunătățirea unor însușiri fizice și biologice ale solului. Gunoiul de grajd se aplică în doze de 20 – 40 tone/ha, o dată la 4-5 ani pe același teren și se încorporează în sol sub arătura adâncă. Arătura se execută imediat după eliberarea terenului de către planta premergătoare, la o adâncime de 25 – 30 cm.