Analiză: Producțiile de 6 t/ha grâu, 3,5 t/ha rapiță și 8 t/ha porumb nu acoperă costurile de producție în Polonia

Randamente de 6 t/ha de grâu, 3,5 t/ha de rapiță și 8 t/ha de porumb nu acoperă costurile de producție. Este concluzia unei analize realizate de autorităților poloneze, respectiv Camera de Agricultură din regiunea Wielkopolska, care au constatat că la nivelul de cheltuieli agricole din acest an, doar cultura de sfeclă de zahăr mai asigură rentanbilitatea fermierilor. Seceta, costurile mari de producție și prețurile extrem de mici la cereale și oleaginoase de pe piață i-a adus pe agricultori în situația de a nu-și mai putea recupera investițiile.

Secetă, costuri mari de producție și recolte ieftine. Așa poate fi rezumat, pe scurt, sezonul de iarnă. Profitabilitatea producției de grâu și rapiță este din ce în ce mai puțin probabilă pentru fermieri, având în vedere costurile enorme suportate de aceștia. Același lucru este valabil și pentru porumb, doar sfecla de zahăr fiind o cultură din care producătorii își pot scoate banii, a explicat portarul farmer.pl.

Seceta i-a încurcat pe fermierii polonezi

Rentabilitatea cerealelor, a rapiței și a porumbului scade drastic în fața costurilor ridicate ale culturii și a prețurilor scăzute la produsele agricole. Seceta este o amenințare pentru multe ferme, ceea ce a contribuit în plus la randamentele scăzute ale agricultorilor.

Fermierii au fost afectați de cel puțin două ori în acest sezon de condițiile meteorologice nefavorabile. În primul rând, seceta a afectat majoritatea regiunilor. Apoi, odată cu începerea recoltării, precipitațiile, furtunile și temperaturile mai scăzute au apărut în cel mai nepotrivit moment. Fermierii au constatat că recolta din acest an va avea probleme pe termen lung, din cauza umidității aerului și a ploilor care fac cerealele să încolțească. Boabele nu se pot usca, prezentând o umiditate de 16-17%.

Mulți fermieri au încercat oricum recoltarea, însă au fost nevoiți să recurgă la proceduri suplimentare de uscare a cerealelor. Alții au încărcat silozul cu cereale cu o umiditate mult prea ridicată, ceea ce ar putea duce la apariția bolilor în timpul depozitării.

Producțiile au fost inegale, mai ales având în vedere condițiile solului, cantitatea și distribuția precipitațiilor. Solurile mai slabe, care sunt cele mai întâlnite în Polonia, au suferit cel mai mult efectele secetei, iar în aceste condiții fermierii nu au obținut mai mult de 4 – 5 t/ha de grâu și 3 t/ha de rapiță.

Culturile de toamnă cultivate pe solurile mai bune, bine întreținute s-au descurcat mult mai bine. S-au putut obține chiar și producții mai mari de 8 t/ha de grâu sau 4-5 t/ha de rapiță. Cu toate acestea, există foarte puține soluri bune și foarte bune în Polonia.

Prețurile nu acoperă costurile de producție la grâu, porumb și rapiță

Din păcate, prețurile nu sunt avantajoase pentru fermieri nici în Polonia. În a doua decadă a lunii august, producătorii polonezi puteau obține 800-900 zloți (3400 -3850 lei) pe tona de grâu cu indici de panificație. Grâul furajer a fost evaluat la un preț mediu de 700 zloți/t (3000 lei).

Pentru rapiță, în această perioadă s-a plătit 1.700-1.900 zloți/t (7250 – 8100 lei). Trebuie remarcat însă că proporția cerealelor de consum față de cerealele furajere este în scădere, ceea ce înseamnă, că fermierii vor câștiga mai puțin sau chiar vor suferi pierderi. Mulți fermieri nu au reușit să atingă indicii de consum.

Costurile „mănâncă” din ce în ce mai mult randament

Șansa unor venituri mulțumitoare pentru fermieri este știrbită atât de prețurile scăzute de achiziție a produselor agricole, cât și de costurile ridicate de producție (îngrășăminte, combustibili etc.) care duc la un dezechilibru economic. Din păcate, calculul simplificat făcut de Camera de Agricultură din Wielkopolska nu este optimist.

Concluziile au arătat că 6 t/ha de grâu, 5 t/ha de orz, 3,5 t/ha de rapiță și 8 t/ha de porumb nu mai dau profit din cultură. Conform acestui calcul, singura cultură profitabilă cu un randament mediu de 60t/ha este sfecla de zahăr.

Cu randamente scăzute, lichiditatea financiară a multor ferme va fi grav subminată de costurile de producție foarte mari, care nu vor să scadă în mod adecvat la prețurile produselor agricole. Aceasta înseamnă că în multe ferme în curs de dezvoltare nu se vor mai face noi investiții, iar ceea ce se va realiza va fi folosit doar pentru reînnoirea producției actuale.