Cum reglăm prin adâncimea de semănat numărul de fraţi?

Adâncimea de semănat – un factor decisiv! Principalii factori care determină germinaţia, buna răsărire şi înfrăţirea la cerealele păioase sunt epoca de semănat, umiditatea şi temperatura din sol, dar mai ales adâncimea de semănat.

Cum stimulăm numărul de frați?

Se ştie că, în mod natural, chiar şi seminţele care cad pe suprafața solului pot crește și pot produce plante viabile. Însă plasarea semințelor în sol la adâncimea corectă conduce la o răsărire uniformă şi o cultură viguroasă. Pentru aceasta este util să înțelegeți fiziologia semințelor și modul în care adâncimea corectă de însămânțare poate da un start puternic pentru viitoarea recoltă. Iată 4 factori de care trebuie să ții cont!

Germinația semințelor

Este un proces fiziologic complex prin care sămânța trece de la viața latentă, la viața activă și cuprinde totalitatea modificărilor fiziologice și biochimice petrecute în embrion, până la creșterea primelor frunze. Dezvoltarea embrionului se face pe baza substanţelor nutritive din țesuturile de rezervă ale seminței.

În procesul de germinare, semințele mature sub influenţa factorilor de mediu trec prin fenomene fiziologice complexe, cum ar fi absorbția apei și a substanțelor în semințe, activarea enzimelor ce hidrolizează substanțele de rezervă, sinteza de noi substanțe şi iniţierea diviziunii şi a creşterii celulare.

Umiditatea, condiţie esenţială pentru germinare

Seminţele au nevoie de umiditate pentru iniţierea procesului de germinare. Prin absorbţia de apă, semințele îşi „cresc” de obicei de 1-2 ori greutatea. Conținutul scăzut de apă din sol va reduce viteza și procentul de germinare. Prin urmare, însămânțarea superficială creează un risc crescut de răsărire întârziată și neuniformă.

De asemenea, în solurile uscate, un bun contact semințe-sol este important pentru a asigura absorbția eficientă a apei. Chiar dacă există o umiditate bună a solului, atunci când solurile sunt „aerate” sau cu o granulaţie mare şi nu există un bun contact între sol şi seminţe, germinarea poate fi slabă, deoarece există un transfer slab de umiditate.

Adâncimea de semănat e factorul determinant

În condiţii optime de cultură (umiditate, temperatură, etc.), adâncimea de semănat este factorul determinant care mai apoi influenţează şi înfrăţirea la grâu şi la cerealele păioase (graminee, în general). Formarea nodului de înfrăţire găseşte condiţiile optime la o adâncime de 1-1,5 cm, ceea ce înseamnă că adâncimea de semănat trebuie să fie de circa 3-4 cm.

Alegerea soiurilor şi buna cunoaştere a comportamentului general al soiurilor, apariţia şi controlul bolilor și al carenţelor de nutriţie etc., corelate cu condiţiile specifice din teren (tip, structură şi prelucrarea solului) sunt cheia înfiinţării cu succes a culturilor agricole.

Dimensiunea seminţelor vs. adâncimea de semănat

O adâncime mare de semănat poate conduce la o epuizare a rezervelor celulare ale seminţelor înainte ca acestea să poată răsări. Semințele mai mari au mai multe rezerve de energie decât semințele mai mici, motiv pentru care pot fi însămânțate la o adâncime de până la 7,5 cm, în timp ce o sămânță mică (de rapiţă, de exemplu) ar trebui să fie plasată la aproximativ 2,5 cm adâncime.

Pe scurt, semințele mai mari au mai multe rezerve de energie și pot fi semănate mai adânc decât semințele mai mici. Adâncimea optimă de semănat pentru culturile de cereale păioase (grâu, orz și ovăz) este între 2,5 până la 5 cm adâncime. Scopul este de a plasa sămânța suficient de adânc pentru a avea acces la umiditate adecvată pentru absorbția uniformă a apei pentru toate semințele, dar suficient de adânc pentru a asigura răsărirea rapidă.

Ce facem dacă mizăm doar pe planta mamă?

Cunoscând foarte bine condiţiile pedoclimatice din ferma sa şi ca urmare a experienţei acumulate, Vasile Târziu, fermier la Cenad, jud. Timiş, seamănă grâul pentru consum la o densitate „normală de 420-460 boabe germinabile/mp”. În acest caz, fermierul recomandă „o adâncime de semănat de circa 3 cm, pentru ca nodul de înfrăţire să fie aproape de nivelul solului.

Dacă mizăm doar pe planta mamă, pe un singur spic, atunci creştem adâncimea de semănat, adică băgăm mai adânc sămânţa, astfel ca nodul de înfrăţire să coboare mai jos şi planta să nu mai înfrăţească. Desigur, în acest caz trebuie modificaţi o serie de alţi parametri agrotehnici, inclusiv norma de semănat”. Formarea nodului de înfrăţire găseşte condiţiile optime la o adâncime de 1-1,5 cm, ceea ce înseamnă că adâncimea de semănat trebuie să fie de circa 3-4 cm.

CONSECINȚELE UNEI ALEGERI GREȘITE

Majoritatea studiilor arată că semințele de grâu ar trebui să fie semănate la 2,5-4 cm adâncime dacă umiditatea solului este adecvată. O adâncime puțin mai mare (5 cm) este justificată dacă umiditatea solului este deficitară. Plasarea semințelor superficial (<2,5 cm) poate duce la germinare și răsărire reduse și neuniforme în condiții de sol uscat. O adâncime mică de semănat este mai sensibilă la îngheţurile din iarnă, poate suferi fenomenul de „descălţare” şi produce un număr mai mic de fraţi. Dimpotrivă, o adâncime mai mare de semănat întârzie răsărirea, poate reduce înfrăţirea, iar plantele răsărite au vigoare mai slabă şi vor da o producţie mai mică.

Sursă: Revista „Ferma”