Principii de bază în folosirea îngrășămintelor minerale în agricultură

Pătrunderea elementelor nutritive în plante are loc în mod activ prin contribuţia energică a celulelor de perişorii radiculari ai rădăcinilor sau stomatelor de pe frunze.

În studiul principiilor de bază privind folosirea îngrășămintelor minerale în agricultură este importantă delimitarea elementelor nutritive necesare plantelor, în două grupe: macroelemente şi microelemente.

Principii de bază în folosirea îngrășămintelor minerale în agricultură: macroelementele

Acestea sunt elemente minerale care se găsesc în cantităţii mari în organismele vegetale sub formă de substanţe organice complexe, au rol direct în creşterea şi dezvoltarea plantelor, iar în absenţa lor, dezvoltarea părţilor vegetale şi a organelor de reproducere este oprită. Din grupa macroelementelor fac parte: azotul, fosforul, potasiul, sulful, calciul şi magneziul.

În cursul ciclului de vegetaţie al plantelor există mai multe perioade de vegetaţie, fenofaze, care se caracterizează prin consumuri diferite de elemente nutritive, în funcţie de schimbarea activităţii metabolice a plantelor.

În ontogenia plantelor se disting trei perioade de consum, corespunzătoare unor cerinţe metabolice diferite:

– perioada critică a nutriţiei, care coincide cu primele faze de creştere şi dezvoltare;

– perioada consumului maxim, când elementele minerale sunt absorbite cu maxim de eficienţă;

– perioada descreşterii consumului de elemente nutritive, care se înregistrează în faza maturării fructelor şi acumulării substanţelor de rezervă.

Perioada critică în nutriţia plantelor reprezintă acel moment când lipsa de elemente nutritive, raportul neechilibrat al acestora sau prezenţa în exces exercită cea mai puternică acţiune negativă asupra creşterii şi dezvoltării plantelor.

Cunoaşterea perioadelor critice în nutriţia plantelor are o deosebită importanţă în alcătuirea schemelor de nutriţie şi administrarea corectă a îngrăşămintelor.

La porumb, perioada critică este la apariţia frunzei a treia, apariţia a 50% din numărul total de frunze, începutul apariţiei paniculului şi la mătăsire.

La floarea soarelui, perioada critică se manifestă la apariţia primei perechi de frunze adevărate, la începutul formării inflorescenţei şi la înflorire.

Perioada consumului maxim corespunde de obicei cu fazele de creştere mai înaintată, când elementele nutritive sunt absorbite în cantităţii mult mai mari comparativ cu primele faze de vegetaţie, în această perioadă elementele nutritive având cea mai favorabilă influenţă asupra creşterii şi dezvotării plantelor.

La porumb, consumul maxim are loc în perioada înfloririi şi coacerii în lapte. Astfel, în perioada coacerii în lapte, porumbul absoarbe 84% din totalul de azot necesar, consumul maxim la floarea-soarelui corespunde perioadei de înflorire – maturarea seminţelor.

Cunoaşterea acestor perioade este foarte importantă în aplicarea îngrăşămintelor, care trebuie să se facă după cerinţele fiziologice, în funcţie de ritmul absorbţiei elementelor nutritive şi după momentele critice şi consumul maxim al plantelor.

Principii de bază în folosirea îngrășămintelor minerale în agricultură: microelementele

Microelementele sunt elemente chimice care se găsesc în cantități mici în sol sau în plante şi a căror lipsă sau insuficienţă compromite sau împiedică dezvoltarea plantelor. Cele mai importante microelemente sunt zincul, borul şi molibdenul.

Zincul are influenţă favorabilă asupra germinării, menţinerii turgescenţei ţesuturilor, rezistenţei la ger şi la diferite boli criptogamice, stimulează creşterea rădăcinilor şi a părţilor aeriene. Carenţa zincului duce la descreşterea sintezei proteinelor şi a absorbţiei fosforului şi azotului de către plante.

Borul este unul dintre cele mai importante microelemente pentru nutriţia plantelor, contribuind la buna desfăşurare a numeroase procese biochimice, fiind implicat în metabolismul acizilor nucleici, enzimelor, substanţelor proteice şi pectice, în translocarea zaharurilor.

Molibdenul este un microelement important în metabolismul azotului, indispensabil în sinteza nitrat reductazei şi vitaminei C.

O cale exactă în stabilirea carenţelor în diferite elemente nutritive o reprezintă analiza unor probe de plantă care ajută fermierii în stabilirea dozelor de fertilizare cu microelemente odată cu aplicarea îngrăşămintelor de bază sau aplicarea acestora extraradicular.

Drd. Ing. Liviu DINCĂ