Studiu la nivel european privind calitatea preparatelor din carne

Multe produse alimentare pe bază de carne vândute în Uniunea Europeană nu sunt etichetate corespunzător sau nu conţin ingredientele corecte. Astfel, consumatorii sunt informaţi greşit despre preparatele din carne pe care le cumpără. Aceste deficienţe au fost scoase la iveală de către şapte organizaţii europene de consumatori prin teste efectuate în perioada aprilie 2014 – august 2015, transmite www.apc-romania.ro.

Cele şapte organizaţii membre ale BEUC (Organizaţia Europeană a Consumatorilor) au analizat o serie de produse alimentare pe bază de carne verificând etichetele, ingredientele şi prezenţa unor aditivi alimentari nedeclaraţi sau ilegali. Cercetarea a depistat nereguli precum: nume de produse neclare, etichete incomplete care nu menţionează, de exemplu, adaosul de apă sau care nu declară procentul de carne din produs, folosirea unor aditivi alimentari ilegali, utilizarea de carne separată mecanic nedeclarată, utilizarea în mod fraudulos a altor specii ca substituent, de exemplu, kebab de curcan vândut ca viţel. Etichetele ambigue, inexacte şi chiar înşelătoare identificate în teste au dezvăluit necesitatea unei aplicări mai stricte a legislaţiei UE pentru a asigura că informaţiile privind produsele alimentare sunt clare şi demne de încredere. Acest raport rezumă principalele concluzii din testele membrilor BEUC şi prezintă recomandările organizaţiei pentru etichete corecte la produsele din carne.

Luând în considerare scandalul cărnii de cal din 2013, încă proaspăt în mintea multora, consumatorii europeni ar trebui să fie determinaţi să aibă încredere în etichetele produselor din carne pe care le cumpără. Dar pentru ca ei să fie în măsură să facă acest lucru, autorităţile publice trebuie să intensifice controalele pentru a garanta că producătorii de produse alimentare respectă legile privind alimentele în UE.

Pentru a lua decizia de cumpărare a produselor din carne, consumatorii nu au altă opţiune decât aceea de a se baza pe etichetele acestora. Consumatorii se aşteaptă ca eticheta să reflecte cu exactitate conţinutul şi calitatea produsului. Cu toate acestea, spune eticheta produselor alimentare pe bază de carne adevărul? Aceasta este întrebarea care a generat testele demarate de cele şapte organizaţii de consumatori. Rezultatele testelor sunt prezentate în ultima parte a campaniei BEUC ”Close-up on the meat we eat”.

Este posibil ca produsele pe bază de carne să nu fie ceea ce crezi!

Denumirea alimentelor este fundamentală – aceasta descrie adevărata natură a produselor alimentare şi ajută consumatorii să distingă un produs de altul. Cu toate acestea, producătorii recurg adesea la tactici inteligente pentru a da produselor alimentare de calitate inferioară nume atrăgătoare şi înşelătoare.

Consumatorii pot avea greutăţi în a face diferenţe între carnea proaspătă şi preparatele din carne. Ambele pot arăta la fel, deşi diferă ca ingrediente. După cum a fost descoperit de Test-Achats din Belgia şi OCU din Spania, modul în care arată produse precum “hamburger”, “carne tocată” şi “moelleux de porc” pot induce consumatorii în eroare; aceştia cred că achiziţionează produse din carne 100%, în timp ce ei, de fapt, cumpără preparate cu conţinut scăzut de carne. Asemenea produse sunt în general ambalate în plastic, iar consumatorii trebuie să întoarcă pachetul pentru a vedea lista ingredientelor de pe etichetă. Cazuri confuze similare au fost raportate de dTest în Cehia, unde preparate de carne tocată care conţin o serie de ingrediente şi aditivi, poartă nume foarte asemănătoare cu produsul ceh pentru “carne tocată” proaspătă.

Organizaţia olandeză Consumentenbond a testat satay-ul de porc şi pui care părea să fie făcut din bucăţi întregi de carne. Testele au arătat că 75% dintre produse conţineau mai degrabă un amestec de bucăţi mici de carne şi carne tocată.

Şi cantitatea contează 

Cantitatea reală de carne poate fi mai mică decât cea menţionată pe etichetă. Procentul cărnii în produsele şi preparatele din carne trebuie să fie întotdeauna indicat. Cu toate acestea, testele efectuate de membrii BEUC au dezvăluit frecvente neajunsuri. Belgienii de laTest-Achats au descoperit că declaraţia QUID pentru carne lipsea de la un număr de preparate din carne printre care chiftele pane de viţel şi frigărui.

Când este furnizată declaraţia cantitativă a ingredientelor (QUID), aceasta nu este întotdeauna corectă. În Cehia, testele organizaţiei de consumatori dTest asupra cârnaţilor de porc la grătar au dezvăluit diferenţe de până la 15% între cantitatea de carne declarată şi cea reală.

În alt test, un preparat din carne tocată avea cu 24,5% mai puţină carne decât cea declarată pe etichetă, având apă şi alte ingrediente care înlocuiau carnea.

În Olanda, Consumentenbond a testat conţinutul de carne din “kroketten” (crochete). Folosind o tehnică de sortare, organizaţia a comparat valorile obţinute cu cantităţile de carne indicate pe etichetă. În medie, în crochete s-a descoperit un conţinut de carne pe jumătate faţă de cel declarat. Astfel, consumatorii nu cunosc specificaţiile ingredientelor etichetate drept carne, iar în cazul crochetelor, imaginea ambalajului creează falsa impresie că produsul conţine mult mai multă carne decât în realitate.

Apă vândută la preţ de carne

Testele din Belgia au dezvăluit că multe dintre preparatele din carne, precum “ruladă toscană” şi “médaillon ardennais” (muşchi de porc afumat în mod tradiţional), au un conţinut de carne care variază între 89% – 92% şi un adaos de apă care, probabil, este mai mare de 5%, dar adaosul de apă nu a fost menţionat în descrierea produsului. Pe de altă parte, produse similare (exemplu “couronne de porc”- coaste de porc, “moelleux de porc”- carne de porc moale) cu un conţinut de carne de 90% s-au dovedit a fi etichetate corect, cu referire atât la adăugarea de apă în descrierea produsului, cât şi indicarea procentului de apă adăugată în lista ingredientelor.

Într-adevăr, ca regulă generală, acolo unde apa adăugată depăşeşte 5% din greutatea oricărui produs finit, ar trebui să apară pe lista ingredientelor. Regula este mai strictă pentru carne şi preparate din carne proaspătă: apa adăugată trebuie să fie întotdeauna menţionată în lista ingredientelor, indiferent de cantitatea adăugată (deşi nu procentul exact).

În plus, atunci când apa a fost adăugată la produse şi preparate din carne care au aspect de felie, porţie sau carcasă de carne, şi depăşeşte 5% din greutatea produsului finit, numele produsului alimentar trebuie să menţioneze apa adăugată. Aceasta, la rândul său, necesită o referinţă QUID în lista de ingrediente, adică procentul exact de apă adăugată ar trebui să fie etichetat.

Aditivi alimentari mascaţi 

Niciun aditiv nu ar trebui să ajungă în carnea proaspătă. Şi doar cantităţi limitate de anumiţi aditivi alimentari sunt permise în conformitate cu legislaţia EU privind preparatele din carne. Cu toate acestea, testele membrilor BEUC au dezvăluit că aceste reguli nu sunt întotdeauna puse în aplicare corect.

“Preparate” versus “produse”

O aplicare dificilă rezultă din diferenţa neclară dintre preparatele şi produsele din carne. Spre deosebire de preparate, care arată în continuare precum carnea proaspătă, produsele din carne au fost supuse procesării în aşa fel încât nu mai au caracteristicile cărnii proaspete. Numărul de aditivi alimentari permis de legislaţie este mai mare pentru produsele din carne decât pentru preparate. În timp ce clasificarea produselor precum şunca fiartă sau cârnaţii fierţi este simplă, produsele marinate constituie o zonă gri. UE a sugerat definirea produselor marinate integral ca produse din carne, iar pe cele marinate parţial – ca preparate. O asemenea distincţie nu prea are sens pentru consumatori. Mulţi văd carnea marinată ca fiind foarte asemănătoare cu cea proaspătă şi, drept consecinţă, nu se aşteaptă să conţină o listă lungă de aditivi.

Alte exemple de clasificare abuzivă a produselor din carne evidenţiate de Test-Achats sunt “rôti ardennais” (ruladă) care conţinea nitrit de sodium (E250) şi fosfaţi (E338, E452) – aditivi care, în mod normal, nu sunt autorizaţi în preparatele din carne.

Preparatele “tradiţionale”: o uşă deschisă abuzurilor

În teorie, puţini aditivi alimentari sunt permişi în preparatele din carne. Cu toate acestea, din cauza diferenţelor istorice din interpretarea de către Statele Membre ale UE a ceea ce este „preparat” din carne vs. „produs”, producătorii din unele ţări UE au utilizat aditivi alimentari în produsele în care acestea nu ar fi fost permise.

Ca un exemplu, în timp ce sulfiţii şi fosfaţii sunt interzişi în majoritatea preparatelor din carne tocată, aceştia sunt permişi în specialităţile britanice „carne burger” şi „cârnaţi mic dejun”. Alte produse cărora li s-au acordat scutiri includ “lomo de cerdo adobado” (fleică de porc), “gehakt” (carne tocată) şi “Finnish grey salted Christmas ham” (şuncă – specialitate de Crăciun).

Unele dintre aceste preparate nu au însă nimic cu adevărat „tradiţional”. Descrierea lor – de multe ori vagă – poate acoperi produse foarte similare, fabricate în alte ţări din UE, care au mai puţini aditivi. De exemplu, fosfaţi au fost găsiţi în „chipolatas” vândute în Belgia (se presupune că îndeplinesc descrierea „cârnaţi pentru micul dejun”). În mod similar, producătorii spanioli şi belgieni de „Hamburguesa” şi „hamburger” trebuie doar să adauge 4% legume şi / sau cereale în produsul lor – astfel încât acesta să respecte definiţia „carne burger”- şi să li se permită să utilizeze sulfiţi.

Scutirile acordate unor produse „tradiţionale” din unele ţări deschid uşa utilizătrii generalizate în alte ţări a mai multor aditivi alimentari în preparatele din carne.

Principiul transferului: o portiţă de scăpare pentru utilizarea aditivilor neautorizaţi?

BEUC foloseşte exemplul sorbaţilor (E200-203). În timp ce aceşti conservanţi sunt interzişi în toate preparatele din carne, legislaţia UE permite utilizarea lor în sosuri şi marinate. Ca urmare, sorbaţii îşi pot găsi drumul în unele preparate din carne, cum ar fi sampure – frigărui, prin sos. Acest lucru este permis în temeiul regulii cunoscute sub numele de principiul transferului. Aditivul transferat nu ar trebui totuşi să fi fost folosit în marinată cu scopul ascuns de a afecta produsul final. Deci, în cazul frigăruilor, sosul nu ar fi trebuit să fie încărcat cu sorbaţi cu scopul de a păstra carnea.

Membrii BEUC deplâng frecvent cât de complicat este să se aplice acest principiu. De exemplu, un studiu de piaţă făcut de Test-Achats a depistat fosfaţi (aditivi de păstrare a apei) în multe frigărui marinate. În timp ce principiul transferului poate permite existenţa fosfaţilor în carne, producătorii de produse alimentare fără scrupule pot profita de proprietăţile fosfaţilor de păstrare a apei pentru a creşte masa produsului, vânzând apă la preţ de carne.

Coloranţii, cum ar fi extractul de ardei iute (E160c) au fost, de asemenea, găsiţi în unele frigărui marinate vândute în supermarket-uri belgiene, deşi prezenţa coloranţilor nu este permisă. Cu toate acestea, spre deosebire de sorbaţi sau fosfaţi, coloranţii nu trebuie să fie transferaţi în preparatele din carne, în conformitate cu principiul transferului. Coloranţii nu au alt scop în afară de acela de a îmbunătăţi aspectul produsului. Utilizarea lor în preparate din carne este de natură să inducă în eroare consumatorii cu privire la natura, prospeţimea şi / sau calitatea produsului pe care îl cumpără.

Utilizarea ilegală a sulfiţilor

Membrul portughez al BEUC, DECO, a testat carnea tocată de vită proaspătă cumparată de la 26 de măcelării şi supermarket-uri din regiunile Lisabona, Porto şi Setubal. Din cele 26 de probe, 23 aveau în conţinut sulfiţi, conservanţi a căror utilizare nu este permisă la carnea proaspătă. Sulfiţii sunt un alergen cunoscut a cărui prezenţă în alimente, acolo unde este permisă, trebuie întotdeauna să fie declarată dacă valorile sunt mai mari de 10 mg / kg. În mai multe rânduri, DECO a constatat niveluri de sulfit care depăşesc pragul de etichetare pentru alergeni, cu valori de aproximativ 400 de ori mai mari. Persoanele care au alergie la sulfiţi pot suferi de dureri de cap, greaţă, astm sau chiar, în cazuri foarte grave, şoc anafilactic. 

Carne separată mecanic

Carnea din kebab, salam şi produse alimentare similare ar putea să nu se ridice la aşteptările consumatorilor. Carnea separată mecanic (CSM) derivă din resturi de carne rămase de la carcasele de animale, odată ce au fost scoase bucăţile principale. Odată recuperată, CSM poate fi utilizată în alte alimente. Deoarece această carne diferă în ce priveşte calitatea faţă de carnea proaspătă, nu este luată în considerare ca şi conţinut de carne într-un produs alimentar şi nu ar trebui să fie etichetată drept carne în lista de ingrediente.

Testele membrului spaniol al BEUC, OCU, au evidenţiat prezenţa frecventă, dar nedeclarată, a cărnii separate mecanic de pasăre sau curcan în kebabul prezentat consumatorilor ca făcut din carne de viţel. Nivelurile ridicate de calciu detectate în probele de kebab analizate de către OCU au determinat organizaţia să suspecteze şi să descopere prezenţa CSM. Calciul este constituent major al oaselor, acesta fiind un indicator cheie pentru CSM.

Într-un alt test efectuat de către membrul BEUC din Cehia, prezenţa CSM nedeclarată a fost puternic suspectată în „Lovecký Salam”, un tip de salam foarte popular în Cehia şi Slovacia. Într-una din probele analizate de dTest, conţinutul de calciu (727 mg / kg) s-a dovedit a fi de zece ori mai mare decât în proba cu cel mai scăzut nivel de calciu.

S-a dezvăluit că producătorii de produse alimentare nu ţin cont adesea de standardele de igienă şi de etichetare ale UE atunci când produc CSM.

Înlocuirea sortimentelor de carne

În 2013, o serie de alimente procesate pe ale căror etichete se menţiona că ar conţine carne de vită, s-a dovedit că sunt făcute, de fapt, din carne de cal. Scandalul la nivel UE a avut un singur rezultat: acela de a pune frauda alimentară – şi substituirea cărnii, în special – în centrul atenţiei. Acest lucru nu a fost un incident izolat, deoarece, de atunci, au fost descoperite şi alte cazuri frauduloase de substituţia sortimentelor de carne, inclusiv prin teste ale membrilor BEUC.

În aprilie 2014, la un an de la scandalul cu carnea de cal, o investigaţie a organizaţiei de consumatori din Marea Britanie -Which?– a constatat că 40% din mâncarea de miel comandată la pachet era contaminată cu alte produse din carne, unele dintre porţii neavând carne de miel deloc. Analiza a 60 de porţii de miel cu curry livrat la comandă şi kebab cumpărat de la restaurante din Birmingham şi Londra a arătat următoarele:

* 24 au fost amestecate cu alte specii de carne, cum ar fi vită sau pui;

* 7 nu conţineau miel deloc;

* 5 conţineau carne neidentificată, care probabil a fost gătită excesiv sau re-gătită.

Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România (APC România), membră BEUC, a analizat eticheta a 10 tipuri de salam şi 20 tipuri de specialităţi (bacon, şuncă, muşchi file, ceafă de porc, kaizer, jambon şi pastramă). Analiza ingredientelor de la fiecare tip de preparat a scos în evidenţă următoarele:

* La toate produsele analizate s-a folosit drept conservant nitritul de sodiu (E250), un conservant utilizat în industria cărnii, care împiedică formarea microorganismelor. La nivelul Uniunii Europene, este permis a fi utilizat numai în amestec cu sarea, într-o proporţie de 0.0625%. Unele studii au arătat că există riscuri cancerigene asociate cu acest aditiv alimentar.

* La 40% dintre produsele analizate s-a folosit acidul carminic, un colorant roşu strălucitor care se obţine dintr-o specie de insecte numita coşenila. Aditivul nu prezintă riscuri pentru sănătate dacă este utilizat în dozele admise de legislaţie, şi anume o doză maximă admisă de 100 g la kilogram pentru anumite tipuri de mezeluri, precum chorizo.

* La 33% dintre produsele analizate s-a folosit aditivul caragenan (E407), un gelifiant, agent de îngroşare. Unele studii au arătat că există riscuri cancerigene asociate cu acest aditiv alimentar. În UE este interzis a fi utilizat în formulele pentru bebeluşi, din motive de precauţie.

* La 33% dintre produsele analizate s-a folosit potenţiatorul de gust şi aromă – monoglutamatul de sodiu (E621). Acesta provoacă reacţii alergice, dureri de cap şi de gât, ameţeală, greaţă, diaree şi poate bloca asimilarea vitaminei B6 şi a calciului.  

* La 30% dintre produsele analizate cel de-al doilea ingredient este apa.

* La 27% dintre produsele analizate cel de-al doilea ingredient este sarea.

* La 23% dintre produsele analizate s-au folosit două tipuri de conservanţi: nitratul de sodiu (E250) şi nitratul de potasiu (E252). Unele studii au arătat că există riscuri cancerigene asociate acestor 2 aditivi alimentari.

* La doar 10% dintre produsele analizate se menţionează cantitatea de carne folosită la realizarea preparatului respectiv.

* Toate produsele analizate au un conţinut ridicat de sare, care variază între 2 grame şi 5,5 grame.

* În cele 30 de produse analizate s-au identificat 25 de tipuri de aditivi alimentari (nitrit de sodiu, nitrat de sodiu, glutamat monosodic, caragenan, carmin, clorură de potasiu, glucono-delta-lactonă, fosfat de calciu, izoascorbat de sodiu, acetat de sodiu, citraţi de sodiu, erisorbat de sodiu, acid citric, guma xantan, guma konjac, di-, tri- şi polifosfaţi disodici, ascorbat de sodiu, lactat de sodiu, azotat de potasiu, clorură de potasiu, acid acetic, lactat de calciu, tartraţi de sodiu, iodat de potasiu şi betanină).

* La cele 30 de produse analizate s-au identificat, în afară de carne, şi alte ingrediente, precum slănină, sare, apă, gelatină, lactoză, dextroză, sirop de glucoză, maltodextrină, zahăr, zaharoză, proteină din lapte, proteină din zer, proteină vegetală din soia, soia, proteină animală din porc, vin de Porto, fum de lemn de fag, aromă de fum, emulsie de şorici, amidon modificat.

„La alegerea unui preparat din carne roşie, trebuie să aveţi în vedere cantitatea de carne din respectivul produs şi principalii nutrienţi menţionaţi în declaraţia nutriţională, respectiv, cantitatea de proteine, grăsimi şi conţinutul de sare. Totodată, verificaţi termenul de valabilitate, aspectul produsului şi condiţiile de păstrare din spaţiul de comercializare. Din cauza conţinutului ridicat de sare şi a unor aditivi alimentari cu risc carcinogen, preparatele din carne roşie nu trebuie să facă parte din alimentaţia copiilor”, a declarat conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte al APC România.

Cerinţele Organizaţiei Europene a Consumatorilor – BEUC

Consumatorii ar trebui să poată avea încredere că anumite produse, precum cârnaţii, kebab-ul şi alte alimente pe bază de carne pe care le cumpără sunt ceea ce pretind a fi. În timp ce respectarea legilor alimentare din UE este responsabilitatea producătorilor de produse alimentare, este de datoria autorităţilor naţionale să se asigure că legile sunt respectate. Controalele alimentare eficiente sunt esenţiale pentru a ajuta consumatorii să creadă din nou în carnea pe care o cumpără.

Dovezile clare adunate în acest raport solicită o aplicare mai strictă a cerinţelor UE privind etichetarea produselor alimentare pe bază de carne şi utilizarea aditivilor alimentari în aceste produse. În special:

* Verificările etichetelor în cazul produselor alimentare pe bază de carne trebuie să fie mai frecvente, cu scopul de a asigura că sunt complete, corecte şi nu induc în eroare consumatorii.

* Sunt necesare mai multe controale sistematice asupra adaosului de apă la preparatele pe bază de carne, precum şi a declarării sale corespunzătoare pe etichetă.

* Statele membre trebuie să pună un accent mai mare pe verificarea aplicării corecte a normelor UE ce definesc, care aditivi alimentari şi în ce cantităţi pot fi utilizaţi în produsele alimentare pe bază de carne. În acest sens, proiectul OAV, care conţine rezultatele controalelor oficiale cu privire la utilizarea aditivilor în carne şi produse din carne, este o mişcare pozitivă.

* Frauda alimentară trebuie să rămână o prioritate pe agenda statelor membre şi ale UE, având în vedere că scandalul cu carnea de cal nu a fost un incident izolat. Propunerea UE privind controalele oficiale, în prezent în discuţie în cadrul Consiliului şi Parlamentului European, trebuie să ofere un cadru juridic eficient pentru a detecta mai bine, a descuraja şi a pedepsi frauda.

* Dacă este cazul, ar trebui să fie clarificate definiţii juridice (de exemplu, preparat din carne vs. produs din carne). Acest lucru ar ajuta la eliminarea oricărei incertitudini sau zone gri, de care producătorii de produse alimentare fără scrupule pot profita pentru a încerca să ocolească reglementările UE. Cu toate acestea, BEUC sprijină menţinerea definiţiei actuale a etichetării şi cerinţelor pentru carne separată mecanic (CSM), deoarece reflectă în mod adecvat percepţia consumatorilor despre acest produs.