Home » Interviu. Интервью » Vasile Bumacov: „Eu intrasem în dizgraţie, atunci când m-am opus foarte dur la colectarea dijmei la export…”
Vasile Bumacov: „Eu intrasem în dizgraţie, atunci când m-am opus foarte dur la colectarea dijmei la export…”
Vasile Bumacov, ex-ministru al Agriculturii şi Industriei Alimentare // Sursă foto: curentul.md

Vasile Bumacov: „Eu intrasem în dizgraţie, atunci când m-am opus foarte dur la colectarea dijmei la export…”

Distribuie articolul:

Procuratura Generală de la Chişinău a pornit o urmărire penală în privinţa încălcărilor depistate la acordarea subvenţiilor in agricultură. Într-un interviu acordat pentru Europa Liberă, fostul ministru al Agriculturii şi Industriei Alimentare Vasile Bumacov a vorbit despre neregulile depistate la acordarea acestor subvenţii pentru mai mulţi agricultori şi firme care practică activităţi agricole.

– Dle Bumacov, să discutăm despre ceea ce nu aţi vorbit atunci când aţi deţinut funcţia de ministru al Agriculturii, şi anume despre acordarea ilegală a subvenţiilor. Dvs. aţi spus că dosarul iniţiat de Procuratura Generală ar fi un ecou al luptei pe care aţi fi dus-o cu cei care luau mită la exportul producţiei agricole. De ce a existat această inechitate între cei care trebuiau să obţină acest ajutor şi cei care luau exagerat această asistenţă oferită agriculturii?

– Problema aceasta a apărut iniţial în 2010-2011 şi a fost blocată. Sistemul a funcţionat perfect.

– Ce înseamnă „în 2010-2011 a fost blocată”?

– Începând cu anul 2001, partenerii noştri de dezvoltare ne recomandau să creăm Agenţia de Plăţi în Agricultură, să începem să accesăm fonduri europene. Dar nu a îndrăznit nimeni să facă primii paşi. Când Valeriu Cosarciuc era ministru şi eu viceministru, am decis că lansăm crearea acestei agenţii, cu ajutorul documentelor elaborate de USAID. Am mers la Bruxelles şi le-am demonstrat partenerilor noştri că avem potenţialul de a atrage bani europeni. Toţi ne lăudau.

– Când a început această inechitate între cei care trebuiau să primească subvenţii şi cei care primeau exagerat din partea statului acest sprijin?

– E foarte greu de spus, cine a primit exagerat. Problema este alta. Noi am elaborat un regulament de subvenţionare, pentru a susţine diferite domenii, inclusiv mecanizarea. Dacă nu era acest mecanism, nu ştiu dacă ajungeam pe piaţa europeană cu merele sortate, din frigidere ş.a.m.d. Elaborarea mecanismelor de subvenţionare este prerogativa Ministerului Agriculturii, dar, ca să nu fim învinuiţi, nu a fost niciun regulament aprobat fără a fi discutat cu toţi reprezentanţii producătorilor agricoli.

Am făcut un lucru care nu ştiu dacă şi-a mai permis cineva:
l-am concediat pe vicepreşedintele
partidului din funcţie de la ANSA…

Desigur că ei luptau între ei. Unii voiau subvenţii acordate la hectar, dar, pe atunci, nu agream aşa ceva, fiindcă ar fi fost bani pierduţi. Iniţial, trebuia să susţinem investiţiile, ca să se dezvolte agricultura, iar la problema investiţiilor urma să revenim mai târziu, când aveau să apară banii. Acest mecanism a fost foarte bine gândit. Eu însă intrasem în dizgraţie, atunci când m-am opus foarte dur la colectarea dijmei la export. Ba mai mult, am făcut un lucru care nu ştiu dacă şi-a mai permis cineva: l-am concediat pe vicepreşedintele partidului din funcţie de la ANSA. Acesta mi-a fost sfârşitul, nu mai eram ascultat.

De ce astăzi a apărut această chestiune de la Procuratură? Este un comunicat în care nu se dau nume. Cu prima parte sunt absolut de acord: cele 34 de dosare trebuie dezvoltate, fiindcă eu aceasta am cerut. În partea a doua deja, băieţii cred că au dus în eroare pe unii procurori şi au adăugat…

– Cine sunt băieţii?

– Cei de la Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură. Am mers şi la Centrul Naţional Anticorupţie, şi la Procuratură, şi la SIS. Şi numai atunci când am văzut că nu pot nimic rezolva cu aceste structuri, am mers şi la partenerii de dezvoltare.

– Incredibil ca un ministru în funcţie să nu reuşească să demonstreze instituţiilor de drept că există corupţie.

Eu am ajuns să spun în şedinţă de guvern
că mă ameninţă cu moartea şi că va distruge
proiectul 2KR şi nimeni să nu mişte un deget…

– Cei de la Agenţie îmi reproşau: „Dar ce ai căutat la Procuratură? Dar ce ai căutat la SIS? Crezi că noi nu avem oamenii noştri acolo?”. Deci, care este problema? Suma de bani era prea mare. Ei puteau să plătească cui vreţi. Din 500 de milioane, e de ajuns nu 20, cât unii cereau, dar e de ajuns 10% şi sunt 50 de milioane. Îţi poţi permite să ai relaţii bune cu oricine. Dacă eu am ajuns să spun în şedinţă de guvern că mă ameninţă cu moartea şi mă ameninţă că va distruge proiectul 2KR şi nimeni să nu mişte un deget, ca acest om ulterior să fie promovat în Ministerul Agriculturii…

– De ce instituţiile statului la care v-aţi adresat nu au intervenit să soluţioneze problema, aşa cum cere legea?

– Vreau să zic altceva. Dacă un ministru în şedinţă de guvern vorbeşte despre o problemă, precum că este atacat deja de interlopi, păi ce poate face un om simplu? Ce poate face un agricultor care este terorizat? Când cineva îmi povesteşte: „Am plătit atâta şi atâta la subvenţii”, îi spun: „Spuneţi, oameni buni”. Oamenii se tem. Ei spun: „Bine, pe tine oricum te vor da afară, fiindcă te-ai implicat în chestiunea aceasta, dar noi trebuie să lucrăm cu dânşii”. Feciorul unui înalt demnitar de stat din Republica Moldova mi-a spus clar: „Am plătit, fiindcă ştiu că tu te vei duce, dar noi ce vom face?” Îmi pare rău că voi folosi rusisme, dar a slăbit „krîşa” din Parlament la băieţi şi acum caută altă „krîşă”. De aceea, eu rog Procuratura să facă claritate în chestiunea aceasta, să pătrundă în esenţă. Eu nu cred că toţi au primit ilegal aceste subvenţii. Dar dacă au primit ilegal, să fie traşi la răspundere cei care au semnat, cei care au controlat.

A slăbit „krîşa” din Parlament la băieţi
şi acum caută altă „krîşă”…

Altceva e că ei au întors-o altfel, cică, înalţi demnitari de stat au elaborat acest mecanism. Nu. Aceasta este prerogativa ministerului şi noi am făcut-o transparent. Iar ei pot trâmbiţa cât doresc.

Din ’82, predau la universitate. Sunt profesor universitar, doctor habilitat, cu experienţă internaţională de peste 30 de ani în agricultură. Având acest bagaj, m-am pomenit, într-o zi, cu un fost student de-al nostru venit la minister, cu aluzia precum că nu am făcut un sistem de subvenţionare bun. El, care a absolvit facultatea doar datorită relaţiilor “de sus” pe care le avea! Ştiţi că asemenea oameni au întotdeauna pile, sunt susţinuţi de cineva şi sunt numiţi în organele de control… Şi proiectul 2KR este, de trei ani, şantajat, controlat în permanenţă. Anul acesta, au fost deja patru controale.

– Dar acest şantaj se aplică doar din simplul motiv că Dvs. faceţi parte din conducerea proiectului 2KR?

– Eu mă mândresc foarte mult cu acest proiect, este cel mai bun în lume. Este recunoscut de japonezi, de americani ca unul dintre cele mai bune. Noi avem funcţii foarte bine stabilite. Eu am lansat acest proiect, sunt director tehnic şi am fost responsabil de negocierile cu Japonia. Acum, sunt angajat ca expert în trei ţări, ca să ajut şi să contribui la dezvoltarea acestui proiect. Dar m-au avertizat – pe mine şi pe copii: „Îţi vom distruge proiectul 2KR”.

Astăzi, cei care se declară împotriva proiectului,
ei, de fapt, declară lucruri împotriva ţării.

Vă mai spun un lucru. Vine ambasadorul Japoniei la Chişinău să deschidă fabrica de peleţi – un lucru extraordinar pentru a ajuta grădiniţele, şcolile. Discută cu preşedintele ţării şi spune: „Domnule preşedinte, noi suntem gata să vă mai ajutăm, că este cel mai bun proiect în lume. Ce doriţi dumneavoastră? Cum vedeţi?”. Dl preşedinte ne-a consultat, mai devreme, cu privire la acest subiect. Am spus că avem nevoie să schimbăm ceva în legumicultură, în viticultură, fiindcă tehnica belorusă este deja demodată, iar cea europeană este scumpă: 50 de mii de euro un tractor. Japonezii vor să ne ofere tractoare de o calitate înaltă, pe care deja le-am testat. Ce credeţi că a urmat?

La 30 iulie curent, am fost la Tokyo. Acolo, ni s-a spus: „Da, voi aveţi mai multe proiecte, dar noi pe acesta îl susţinem. Este unul de care Republica Moldova are nevoie cu adevărat”. Japonezii ne-au mai spus că experţii lor au fost în ţara noastră, au vorbit cu fermierii. Ei ne-au sugerat să dezvoltăm agricultura de valoare înaltă, asigurându-ne că Japonia este gata să ne ajute şi aşteaptă cerere de finanţare.

Sunt trei luni de când cererea de finanţare stă în Cancelaria de Stat şi nu se mişcă nimeni. Toţi cei care au ură că m-am opus atunci la toate chestiunile acestea au blocat-o. Iată cum s-a făcut vreo patru ani în urmă: Cancelaria de Stat a fost numită responsabilă de asistenţa internaţională. Ce are Cancelaria de Stat cu toate acestea? Se pare că nimic nu trebuia să treacă pe alături, totul trebuie să fie foarte bine concentrat şi controlat.

Fermierii noştri ştiu că eu m-am supus riscului, mare risc, când m-am opus colectării dijmei la export în Federaţia Rusă, subvenţiilor, dar se tem să vorbească. Şi ce avem? Unde sunt subvenţiile? Unde mai este sistemul care a dezvoltat?

– Şi de ce atât de anevoios se pune în aplicare acest mecanism de a acorda subvenţii? Ne referim şi la creditul din partea Poloniei.

– Eu cred că Republica Moldova e o supraputere. Atâta să lupţi împotriva ţării acestea din interior şi să nu o poţi distruge… Noi încă suntem tari. Personal, nu am văzut nicio dorinţă, niciodată, să se facă ceva pentru ţară sau pentru agricultori.

În 2013-2014, mecanismul de subvenţionare a făcut un lucru colosal: a mişcat postrecoltarea, a mecanizat ţara, a fost extraordinar de benefic pentru agricultură. În 2014 însă a apărut chestiunea cu colectarea „otkaturilor”, însoţită de o agresivitate nemaivăzută, de ameninţări”.

– Dle Bumacov, cu ce ochi se mai uită partenerii de dezvoltare la Republica Moldova şi la ceea ce se întâmplă în ţara aceasta, dacă lucrurile merg atât de prost, dacă se dovedeşte a fi un stat captiv?

– Partenerii noştri de dezvoltare au ştiut foarte bine ce se întâmplă, dar ei sunt cumva mai diplomaţi. Am încercat să intervin atunci când au scos Agenţia de Siguranţă a Alimentelor din cadrul Ministerul Agriculturii, au votat timp de o oră, în două lecturi. Atunci, am fost contactat de cineva de la Ambasada Suediei: „Ce e cu treaba aceasta? Ce s-a întâmplat în Republica Moldova?” Răspunsul meu a fost:  „Am dat afară vicedirectorul, pentru mită şi iată ce s-a întâmplat”. Deci, o reformă atât de importantă, datorită căreia a fost semnat Acordul de Asociere, a fost stopată, ca să nu zic mai mult.

Partenerii noştri de dezvoltare au ştiut foarte bine ce se întâmplă,
dar ei sunt cumva mai diplomaţi…

Să nu credeţi că eu vreau să-mi asum prea multe. Au fost vreo patru reforme de care a depins Acordul de Asociere. Şi am făcut această reformă, ca până la urmă să o distorsioneze în aşa mod, să facă o structură de colectare a mitei de la întreprinzători. Să faci business, azi, în Republica Moldova este practic imposibil. Nu fiecare agricultor e profesor ori doctor în ştiinţe. Şi-apoi, şi un doctor în ştiinţe comite câte o greşeală.

– Pentru agricultor nu este simplu să completeze sau să adune dosarul acesta care e şi birocratic.

– Unii fac greşeli intenţionat, dar majoritatea le fac neintenţionat. În loc să-l consulte şi să-i spună: „Om de Dumnezeu, uite, ai greşit aici, aici, perfectează”. Nu. Ei primesc dosarul, iar când vine momentul să achite subvenţia, merg la agricultor în livadă: „La tine nu sunt 1500, dar sunt 1480 de copaci la hectar”. Şi gata! Cu laserul controlează dacă căpşuna a fost sădită la distanţă sau nu. Şi oricând găseşti ceva.

Cât aceşti băieţi au avut susţinere masivă, şi-au bătut joc cum au vrut, de mine şi de Ministerul Agriculturii. Acum, situaţia e complicată, încearcă să-i tragă de partea lor pe procurori, să-i ducă în eroare, să caute altă „krîşă”…

 – Şi şantajează agricultorul ca să-i ofere mită celui care subvenţionează?

– Ori plăteşti, ori nu primeşti. Dar sunt şi de acei care au primit subvenţii pentru utilaje instalate folosite. Sunt care au primit şi de două ori. Eu nu am venit azi cu probele, fiindcă aşa am fost informat, dar iată care era mecanismul. Şi cât aceşti băieţi au avut susţinere masivă, şi-au bătut joc cum au vrut, de mine şi de Ministerul Agriculturii. Acum, situaţia e complicată, încearcă să-i tragă de partea lor pe procurori, să-i ducă în eroare, să caute altă „krîşă”. Şi acest lucru mă deranjează foarte mult. Eu nu pot să tac”.

– Ţinând cont de aceste realităţi, credeţi că cei din exterior vor mai acorda sprijin agriculturii moldoveneşti?

Noi deja am pierdut foarte mult. ENPARD nu s-a pornit. Noi nu am primit ceea ce a obţinut Georgia, înaintea noastră, cu toate că noi am fost mult mai avansaţi. Ştiţi câţi bani noi pierdem anual din cauza aceasta?

– Câţi? Aţi evaluat această sumă?

Eu cred că noi pierdem anual cel puţin 100 de milioane de euro din ajutoare. Vă dau un exemplu. Americanii ne-au dat 262 de milioane de dolari pentru drumuri, irigare, postrecoltare. A fost un proiect extraordinar. Anul acesta, trebuia să înceapă a doua fază a proiectului şi am fi putut obţine până la 500 de milioane de dolari.

– A fost sistat pe motiv că nu s-a stârpit corupţia, pentru că nu se promovează reformele?

– Nu că nu s-a stârpit, dar nimeni nu a dorit să facă acest lucru.

– De ce lipseşte această voinţă politică, dle Bumacov?

– Fiindcă sunt interese. Banii rezolvă totul.

– Credeţi că e posibil să fie scos statul din captivitate? Sau Republica Moldova, încet-încet, totuşi va da faliment, chiar dacă aţi spus că e atât de rezistentă?

Eu cred că lucrurile se pot schimba numai printr-o minune, să apară o generaţie nouă sau ceva deosebit, care să aibă interesul ţării. Eu am lucrat cinci ani în minister, nu m-a întrebat nimeni de interesul ţării, toţi mă învinuiau că nu ştiu a stoarce bani. Aceasta era cea mai mare problemă pe care o aveam în Ministerul Agriculturii. Şi le spuneam: „Oameni buni, daţi pace agricultorilor”. Dacă agricultorul exportă un camion de mere, el trebuie să plătească vamă, trebuie să treacă o ţară, trebuie să ajungă în altă vamă, trebuie să plătească în piaţa unde ajunge… În acelaşi timp, li se cereau până la o mie de dolari să plătească dijma, pentru o maşină.

Eu trebuia să merg la Moscova, să-l rog pe Serghei Dankvert, şeful Serviciului federal rus de supraveghere fitosanitară, să mă ajute să dau mafia jos. Îl dau o dată afară, îl restabileşte în funcţie judecata. Îl dau a doua oară, iar judecata îl restabileşte. Ca până la urmă, unica scăpare a fost că s-a descoperit că are diplomă falsă. Certificatul fitosanitar costa 150 de lei, iar agricultorii ziceau: „Noi şi aşa dăm 300, ştiţi că oamenii noştri sunt toleranţi, dar nu 1050, domnule. Şi toţi spun că pentru dumneavoastră colectează”. De aceea, eu nu aveam alte variante. Am devenit persoană non-grata şi am avut mari probleme. De aceea şi în privinţa creditului polonez am fost avertizat: Doamne fereşte să mă ating. Am pus pariu cu parlamentari şi le-am spus: „Dacă voi mergeţi pe schema pe care o creaţi ca să-l furaţi până la Anul Nou, nu veţi vedea niciun credit”. Aceasta a fost până la 1 ianuarie 2015. Acum, e luna noiembrie şi niciun credit nu a fost disbursat.

Se vehiculează că au fost depuse dosare. Şi? Eu pot pune mii de documente pe Facebook ca să le vadă lumea. Eu nu am timp să mă ocup cu chestia aceasta. Dar am pus ca să vadă lumea, că le-am spus. Nu am intenţionat nimic rău. Eu ştiu cum se face, fiindcă Ministerul Agriculturii a propus, Ministerul Agriculturii a negociat. Când le-am spus că ar fi bine să fie 1,5% pentru administrare, mi-au sărit toţi în cap, că e mult. Foarte bine, atunci mai puţin, ca până la urmă să pună 3%. Dar acolo e mult mai gravă problema. Mi-au spus în faţă: „Noi ne construim, noi avem nevoie de bani şi nu te atinge”.

– Dar cine sunt aceştia?

– Băieţi influenţi, dacă pe ministru l-au pus la punct… Dacă cei de la noi cred că se poate de băgat capul în nisip şi să se creadă că toţi din jurul nostru sunt proşti şi nu ştiu ce se întâmplă la noi, sigur că nimeni nu ne va mai tolera. Uitaţi-vă ce probleme are Europa, lumea e în război, mor oameni. Moldovenii au talibanii lor în câteva posturi de radio şi televiziune şi se ocupă cu distrugerea unul pe altul, distrugerea ţării şi au uitat de Republica Moldova. Dacă noi vom dori cu adevărat să fim ajutaţi, lumea ne va ajuta. Toată lumea doreşte să ne ajute, în afară de noi. Eu am negociat o mulţime de proiecte, am adus o mulţime de bani în ţară, dar am avut numai probleme. Pentru tot ce am făcut bun am fost pedepsit. Şi am fost preîntâmpinat de aceasta încă în 2000, de dl Valeriu Bulgari, care se afla în fruntea proiectului 2KR. D-lui mi-a zis: „Să ţii minte, pentru tot ce vei face bun, pentru tot vei fi pedepsit”.

Valentina Ursu, Europa Liberă

Distribuie articolul: