Complicațiile garanțiilor financiare în comerțul extern: Soarta regimurilor vamale speciale este sub pericol

Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Vamal din 01 ianuarie 2024, Republica Moldova a fost pusă în fața unei provocări majore: ajustarea legislației vamale la standardele UE și elaborarea unor proceduri vamale potrivite pentru punerea în aplicare a acestuia. În acest context, Ordinul Serviciului Vamal nr. 550-O din 27.12.2023 privind Normele tehnice de aplicare a garanțiilor a fost adoptat pentru a reglementa procedurile de constituire a garanțiilor pentru operațiunile și regimurile vamale speciale, inclusiv autorizarea pentru utilizarea garanțiilor globale. Totodată, au fost preluate din legislația UE și prevederile ce țin de garantarea datoriei vamale, dar din motive obiective Republica Moldova încă nu era pregătită din punct de vedere legislativ de introducere acestor mecanisme, care afectează și prejudiciază activitatea operatorilor economici la capitolul constituirii acestor garanții solicitate de legislația vamală nou adoptată

Conform prevederilor Codului Vamal, persoanele implicate în tranzacții cu mărfuri plasate sub regimuri vamale speciale (ex. admiterea temporară, antrepozit vamal, perfecționarea activă) sunt obligate să furnizeze garanții conform art. 98, iar acestea pot fi constituite fie de către debitor, fie de o altă persoană acceptată de Serviciul Vamal. În plus, se poate autoriza constituirea unei garanții globale pentru acoperirea datoriilor vamale în legătură cu mai multe operațiuni.

Totuși, dificultățile întâmpinate în constituirea acestor garanții au dus la blocaje și impasuri în activitatea operatorilor economici. Instituțiile bancare, spre exemplu, nu eliberează angajamentele garantului sau cer dobânzi și comisioane exorbitante, asemănătoare cu cele pentru contractarea unor produse de creditare tradiționale. Ca urmare, rațiunea economică a utilizării regimurilor vamale speciale, de amânare a plății drepturilor de import, nu mai este atractivă, iar agenții economici sunt descurajați să le utilizeze.

Pentru a ilustra acest aspect, luăm exemplul necesității unei garanții bancare pentru o sumă de 5 000 000 lei pentru acoperirea drepturilor de import. În acest caz, pe lingă necesitarea gajării de bunuri, agenții economici sunt nevoiți să plătească dobânzi anuale de până la 3%, ceea ce înseamnă un cost de 150 000 lei pe an – o sumă semnificativă care face ca utilizarea regimurilor vamale speciale să fie neatractivă economic.

În fața acestei situații critice, este necesară o intervenție urgentă a autorităților pentru modificarea legislației în vederea eliminării acestor obstacole și asigurării accesibilității și viabilității regimurilor vamale speciale.

În concluzie, este imperativă adoptarea unor măsuri concrete pentru a remedia situația și a facilita activitatea operatorilor economici în domeniul comerțului exterior.

Iurie Rija, directorul Asociației Exportatorilor și Importatorilor de Produse Agricole și Cerealiere „Agrocereale”