Valoarea de fertilizare a paielor și reducerea consumului de îngrășăminte

Cea mai simplă modalitate de a reduce consumul de îngrășăminte minerale este lăsarea paielor pe câmp. Paiele și reziduurile de cultură sunt cele mai ieftine, mai accesibile și mai ușor de utilizat metode de reducere a dozelor de îngrășăminte minerale scumpe, completând în același timp materia organică din sol, adică humusul.

În ultimii ani, paiele au fost subestimate ca sursă de nutrienți și materie organică. Mulți fermieri le-au vândut, unii chiar le-au dat gratuit, de parcă ar fi scăpat de o problemă. Din fericire, gradul de conștientizare cu privire la această problemă se îmbunătățește, așa că merită să ne uităm la modul de gestionare adecvată a resturilor vegetale.

Fermierii devin din ce în ce mai conștienți de valoarea fertilizantă a paielor și a reziduurilor de cultură. Îngrășămintele scumpe au determinat utilizarea surselor naturale de nutrienți și a materiei organice valoroase.

Valoarea de fertilizare

Raportul dintre masa producției principale și a celei secundare este, în funcție de cultură, de la 1: 0,5 până la chiar 1: 2. Aceasta înseamnă că, de exemplu, prin recoltarea a 3t/ha de rapiță se obțin 6t/ha de paie, care nu numai că sunt o sursă de materie organică, dar conțin în acest caz peste 40 kg de azot, aproape 20 kg de fosfor, 120 kg de potasiu, aproape 80 kg de magneziu sau aproximativ 100 kg de calciu.

Se presupune că 5t/ha paie de cereale au un efect similar cu 15t/ha gunoi de grajd. La rândul lor, resturile de la leguminoase sunt o sursă valoroasă de azot. În plus, de exemplu, fasolea are capacitatea de a absorbi fosforul din straturile mai adânci ale solului, unde nu ar fi disponibil pentru alte plante. În primul an, culturile următoare folosesc în medie 20-40% azot, 25% fosfor și 50% potasiu din reziduurile de cultură.

Cereale

Raportul dintre randamentul principal și randamentul secundar în cazul cerealelor variază de la 1: 0,5 pentru orzul de primăvară până la 1: 1,5 pentru secară. În medie, se presupune că după recoltarea cerealelor rămân 5t/ha de paie. Această cantitate furnizeaza 15-45 kg/ha azot, 30-60 kg/ha K2O, 6-10 kg/ha P2O5, 15-20 kg/ha CaO si micronutrienți, precum bor, cupru și molibden.

Rapița

Cel mai adesea fermierii lasă paiele de rapiță pe câmp, ceea ce este cea mai bună soluție, dar unii uită că pentru utilizarea corectă este important să le fragmenteze și să le răspândească uniform pe suprafața solului.

Raportul dintre randamentul principal și randamentul secundar în cazul rapiței este de aproximativ 1: 2. Pe lângă materia organică valoroasă, paiele lasă în jur de 70-90 kg/ha azot, 30-35 kg/ha P2O5, 200-220 kg/ha K2O, 150-180 kg/ha CaO și 130-150 kg/ha MgO. Când vine vorba de micronutrienți, paiele de rapiță sunt bogate în zinc, mangan, bor, cupru și molibden.

Porumb

Raportul dintre randamentul principal și randamentul secundar pentru porumb boabe este de la 1: 1,5 la 1: 2. O cantitate mare de resturi înseamnă o cantitate mare de nutrienți, ceea ce vă permite să economisiți îngrășământele minerale. Datorită variației mari a randamentului după recoltarea porumbului, cantitatea de nutrienți din resturile vegetale va fi mai bine dată pentru o tonă. O tonă de resturi vegetale conține în medie 10 kg de azot, 2,5 kg de P2O5, 15 kg de K2O, 4 kg de CaO și 2 kg de MgO.

Leguminoase

Cantitatea de reziduuri post-recoltare după leguminoase oscilează in jurul a 5t/ha. După recoltarea fasolei, în medie rămân pe câmp 40 kg/ha azot, 25 kg/ha P2O5 și 80 kg/ha K2O. Reziduurile de recoltare de la mazăre lasă în medie 55 kg/ha de azot, 25 kg/ha de P2O5 și 90 kg/ha de K2O. Resturile de soia conțin în medie 45 kg/ha azot, 20 kg/ha P2O5 și 50 kg/ha K2O.

Gestionarea corectă a paielor

Zdrobiți paiele și distribuiți-le uniform pe suprafața câmpului. Cu cât paiele sunt mai fragmentate, cu atât mai repede are loc mineralizarea acestora.

Nu încorporați paiele prea adânc în solul, deoarece acest lucru poate duce la degradare anaerobă care va avea efecte negative asupra culturilor dumneavoastră. Stimulați descompunerea paielor.

Bacteriile care descompun paie consumă azot din sol. Pentru a le stimula să acționeze și a reface populația sunt două metode.

Prima, aplicarea de îngrășăminte cu azot pe reziduurile de cultură; doza de azot pe reziduurile de cultură ar trebui să se ridice la 5-6 kg N per tona de paie, a cărei masă poate fi estimată pe baza producției de cereale sau semințe. Cu toate acestea, doza maximă nu trebuie să depășească 30 kg/ha. În funcție de prețul obținut de dumneavoastră la azotat, faceți un calcul.

Utilizarea biopreparatelor bacteriene

O altă metodă constă în utilizarea biopreparatelor bacteriene concepute special pentru descompunerea controlată a resturilor vegetale, dar care contribuie și la îmbunătățirea sănătății solului.

Preparatele care conțin bacterii sunt o soluție care câștigă popularitate tot mai mare. Aceste produse sunt extrem de eficiente și, în același timp, sigure pentru organismele din sol. Esența funcționării lor este introducerea în sol a unor tulpini bacteriene selectate, care secretă enzime ce descompun reziduurile de cultură. Din punct de vedere chimic, celuloza este descompusă în zaharuri mai simple care sunt ușor absorbite de microorganismele din sol, iar nutrienții sunt pusi la dispoziția plantelor.