Ce trebuie să ştiţi despre toleranţa la ger a rapiţei de toamnă

Toleranţa la frig nu este o caracteristică stabilă a plantelor de rapiţă: se instalează treptat, existând o perioadă de pregătire pentru iernare, în care această toleranţă este dobândită, urmând ca la ieşirea din iarnă, să fie pierdută.

Ȋn perioada premergătoare iernării, plantele acumulează intens în celule zaharuri şi metaboliţi, substanţe responsabile de creşterea toleranţei la frig. De fiecare dată, când vremea se încălzeşte după o perioadă rece, concentraţia acestor elemente va scădea, reducând şi toleranţa la frig.

Deci, plantele vor avea gradul cel mai ridicat de toleranţă la temperaturi scăzute la începutul iernii, la primul val de frig. După câteva cicluri de răcire/încălzire, potenţialul de a tolera gerul se va reduce şi ne putem aştepta la pierderi în populaţii.

Mecanismele de iernare ale rapiţei de toamnă sunt complexe, implicând procese genetice şi multe schimbări fiziologice.

Ȋn climatul temperat, multe specii necesită VERNALIZARE, pentru ca iniţierea florală să aibă loc. Parcurgerea unei perioade cu temperaturi scăzute este obligatorie pentru rapiţa de toamnă, pentru iniţierea mugurilor florali şi foliari. Fără acest proces de vernalizare, înflorirea nu poate avea loc.

Vernalizarea durează între 6 şi 8 săptămâni şi este determinată de lungimea zilei şi temperatură: între 17 grade C şi 5 grade C, depinzând de fotoperioadă. La 22 de grade C, plantele îşi păstrează stadiul vegetativ.

Prin ACLIMATIZAREA la temperaturi scăzute, va spori toleranţa la ger. Conţinutul în prolină şi zaharuri va creşte la nivel celular, iar proteina se va diminua din vârful de creştere al plantelor.

Călirea plantelor durează 60-80 de zile şi are loc în condiţii de temperatură cuprinsă între +2 grade C şi +10 grade C, în perioada de zi scurtă.

Stadiul ideal de dezvoltare a plantelor este de 8 frunze, când diametrul coletului are aproximativ 8 mm, iar vârful de creştere se află la mai puţin de 3 cm deasupra solului. O cultură călită în această fenofază va putea tolera -17 grade C (poate chiar şi mai scăzute), cu strat de zăpadă, pe când plantele intrate în iarnă în fenofază de 4 frunze, vor putea tolera doar -10 grade C.

DECĂLIREA (deaclimatizarea) la rapiţa de toamnă se întâmplă când temperatura în timpul zilei depăşeşte 15 grade C. Este determinată de temperatura medie, de fluctuaţiile de temperatură şi fotoperioadă. Pe parcursul deaclimatizării, toleranţa la ger scade.

Deaclimatizarea este total reversibilă dacă nu a fost indusă elongaţia. Ȋn condiţiile unor temperaturi ridicate, (20 de grade C ziua şi +12 grade C – +2 grade C noaptea) şi intensitate redusă a luminii, pe parcursul deaclimatizării, la rapiţă poate fi indusă elongaţia. (Ȋn ţările nordice, datorită diferenţei de latitudine, elongaţia se întâmplă şi la temperaturi mai scăzute). Plantele elongate vor avea un procent crescut de apă în ţesuturile organelor de creştere, acestea devenind foarte vulnerabile îngheţului.

REACLIMATIZAREA (recălirea) este procesul prin care plantele ce au suferit o decălire fără elongaţie, supuse din nou unor temperaturi scăzute, şi-au redobândit toleranţa la frig. Experienţe conduse în diferite laboratoare au arătat o reaclimatizare totală a rapiţei în 4 săptămâni, la +2 grade C şi fotoperioadă de 12 ore.

Recălirea nu este posibilă în cazul inducerii elongaţiei şi în cazul în care deaclimatizarea s-a produs la temperaturi foarte ridicate (20 de grade C/12 grade C sau 20 de grade C/20 de grade C).

Sursă: http://agrointel.ro