Nu m-aş fi considerat un vinificator adevărat, dacă nu încercam să păstrez tradiţia şi istoria vinăriei Purcari

Interviu cu Victor Bostan, directorul general al Grupului de companii „Purcari&Bostavan Wineries”.

Şi-a început afacerile în 1992, după destrămarea URSS. Victor Bostan a participat la crearea companiei vinicole „Larga-Vin”, a renovat o fabrică în regiunea Krasnodar din Rusia şi a fondat o altă întreprindere numită „Kubani Vino”. În 2003, preia „Vinăria Bostavan”, care ulterior va fi transformată în grupul de companii „Purcari & Bostavan Wineries”, care include „Vinăria Bostavan”, „Vinăria Purcari”, „Vinăria Bardar” şi „Crama Ceptura” (România). Actualmente, „Purcari & Bostavan Wineries” deţine în proprietate peste 1000 ha de viţă de vie şi are peste 800 de angajaţi.

– Acum 10 ani, vinurile de la Purcari au intrat ca un meteor pe piaţa vinicolă din Republica Moldova. „Negru de Purcari” a fost numit „regele vinurilor”. De la ce a început cea mai de succes afacere în vinificaţia autohtonă?

– În perioadă sovietică, Vinăria „Purcari” a fost una dintre cele mai renumite, iar vinurile de Purcari erau unele din cele mai apreciate. Documentele din arhive denotă că aceste vinuri erau bine cunoscute încă în secolul XIX. În 1980, după anul III de studii la facultate, am avut ocazia să fac un stagiu de 3 luni la vinăria de Purcari. Fiind la practică, am avut posibilitatea să activez în toate departamentele vinăriei, am lucrat şi în beciul regal, unde se pregăteau şi se păstrau doar vinurile care, ulterior, erau exportate în Marea Britanie. Deci, cunoşteam foarte bine activitatea din interior a acestei vinării. Cunoşteam care era potenţialul ei şi a vinurilor produse acolo. Evident, la un moment dat, a apărut interesul meu profesional, ca vinificator, să încerc să restabilesc aceste vinuri, aceste podgorii.

Astfel, în anul 2002, am făcut o vizită la Purcari, ca să văd care este situaţia. Ceea ce am văzut nu inspira prea mult optimism: totul era distrus, vinăria era deja în procedură de insolvabilitate, toate activele erau arestate de Inspectoratul Fiscal şi de companiile creditoare. Activitatea vinăriei era blocată total, plantaţiile de viţă de vie practic nu mai existau, deoarece o perioadă îndelungată nu au fost prelucrate şi îngrijite.

Am analizat atunci minuţios situaţia, am făcut o evaluare, un business-plan, am stabilit foarte clar, ce trebuie să fac şi de ce resurse am nevoie. Când am înţeles că sunt pregătit pentru a activa, am pornit lucrul. Am achitat toate datoriile către creditori şi Fisc, am cumpărat cota-parte în această vinărie. În felul acesta, am salvat ceea ce mai rămăsese din încăperile vinăriei, cum ar fi secţia de prelucrare a strugurilor, beciul despre care am mai vorbit – beciul vechi regal. Şi am pornit renovarea vinăriei.

La începutul lui 2003, am pornit reconstrucţia vinăriei. Până în toamna aceluiaşi an, până a începe culesul strugurilor, am reuşit să finalizăm renovarea părţii industriale a vinăriei – secţiile unde se prelucrau strugurii şi se pregătea vinul, apoi, în câteva luni, am finalizat şi renovarea părţii turistice: hotelul, restaurantul, beciul, teritoriul în întregime. S-au amenajat două lacuri, gazoane, terenuri de sport şi alte utilităţi turistice.  

Un nou început

– De unde aţi luat materie primă în primii ani?

– În primul an, am achiziţionat struguri de la gospodăriile din apropierea întreprinderii, din satele vecine: Crocmaz, Răscăieţi ş.a. Primii struguri au fost prelucraţi în 2003, când vinăria era deja renovată.

În paralel, am început să cumpărăm terenuri. Foarte rapid, am cumpărat primele 100 ha de pământ, care au fost pregătite în 2003, iar în primăvara lui 2004, primele 60 ha de pământ au fost plantate cu viţă de vie. În prezent, vinăria Purcari deţine 260 ha de plantaţii noi de viţă de vie, cu soiuri europene: Cabernet, Merlot, Sauvignon, Chardonnay, Pinot Gris, Pinot Noir.

O mândrie a podgoriilor noastre este Rara Neagră, soi autohton, parte componentă importantă a cupajului legendarului vin Negru de Purcari.

– Povestiţi-ne mai amănunţit despre Rara Neagră…

– Când am preluat Purcari, pe podgoriile vinăriei, Rara Neagră deja nu mai era. Astfel, a trebuit să restabilim acest soi. În toamna anului 2003, din plantaţiile de pe sectoarele particulare, am recoltat ochiuri de Rara Neagră, le-am dat pepinieriştilor şi în 2005, am plantat primele 7 hectare cu acest soi de struguri. Astfel, am păstrat acest soi de viţă de vie autohton, care are o valoare foarte mare ca gust şi aromă, este excepţional pentru producerea vinurilor.

În anul 2009, am obţinut prima recoltă. Deşi via era foarte tânără, în 2010-2012, am reuşit să câştigăm diferite medalii, cu Rara Neagră, la cele mai prestigioase concursuri mondiale. Aşa am reuşit să restabilim Rara Neagră, care este ceva foarte important pentru Purcari şi fără de care ar fi greu să ne imaginăm vinurile noastre.

De asemenea, pe podgoriile noastre am plantat şi soiul Saperavi. Pe o suprafaţă de 5 ha am plantat clona de Saperavi, care creşte în Republica Moldova, iar pe 10 ha – am importat butaşi de Saperavi din Georgia. Aceste două clone se deosebesc mult, dar ambele sunt extraordinare. Astfel, am reuşit să restabilim cupajul de Rara Neagră, Saperavi şi Cabernet Sauvignon şi să obţinem Negru de Purcari.

Pentru obţinerea cupajului pentru Roşu de Purcari, am plantat, pe o suprafaţă de 6 ha, soiul argentinian Malbec, care se manifestă foarte bine în Moldova, având o aromă şi un gust excepţional.

În prezent, viile noastre sunt în maturitate deplină, plantaţiile având deja vârsta de 8-10 ani. Este o maturitate suficientă pentru vie, ca să dea o roadă bună şi struguri calitativi.

– Care totuşi este succesul vinurilor de Purcari?

– Reuşita unui vin depinde, în proporţie de 60-70 la sută, de calitatea strugurilor. Cunoscând acest lucru, am depus toate eforturile pentru a restabili aceste plantaţii, alese, aflate pe coline, cu înclinaţii sud, sud-est şi o selecţie migăloasă a clonelor, altoiului şi portaltoiului. Am făcut totul ca să maximalizăm calitatea strugurilor, ca să primim vinuri calitative.

Dacă e să vorbim despre secretele succesului nostru, pot să vă spun că acestea ar fi: via întreţinută şi îngrijită foarte bine, locul plantării ales, butaşii selectaţi corect şi respectarea proceselor tehnologice de creştere a viei. Toate acestea stau la baza unui vin de calitate.

Urmează tehnologia producerii vinurilor, pe care o actualizăm continuu. Din anul 2004 până în prezent, am efectuat deja două renovări ale utilajelor de prelucrare a strugurilor. În fiecare an, în vinificaţie apar know how-uri în procesarea strugurilor, de aceea trebuie să faci îmbunătăţiri o dată la 2-3 ani, ca să fii performant.

În permanenţă aduceam tot ce apărea nou, schimbam utilajele, aşa că, în prezent, avem cele mai bune utilaje pentru producerea vinurilor de calitate. În acest sens, vreau să menţionez utilajele procurate de la Vaslin Boucher, care este producătorul de top mondial în producerea zdrobitoarelor şi a preselor pentru vinificaţie, fermentatoarele noastre, care sunt de ultimă generaţie şi care ne permit să obţinem rezultate excepţionale.

Anul acesta, am instalat un nou utilaj de selecţie a bobiţelor în regim automat. Practic, am exclus munca manuală, dar în acelaşi timp, obţinem o selecţie foarte minuţioasă a tuturor bobiţelor şi îndepărtarea completă a ciorchinelor care împiedică formarea gustului rafinat al vinului. Prin această selecţie minuţioasă, noi maximalizăm şi păstrăm gustul şi aroma vinului.

Şi a treia componentă a unui vin de calitate o reprezintă oamenii care lucrează la vinărie. Specialiştii noştri (vinificatorii şi oenologii) participă permanent la diferite training-uri, inclusiv peste hotare, în special în ţările cu o vinificaţie consacrată – Franţa şi Italia. În plus, am încheiat un contract de colaborare cu o companie italiană de consultanţă, care ne consultă, atât pe componenta viticultură, cât şi vinificaţie.

Acum, după 10 ani de activitate la vinăria Purcari, pot spune că şi viile au ajuns la o maturitate deplină, avem o echipă profesionistă şi tehnică performantă, ceea ce ne permite să producem doar vinuri, care îi bucură tot mai mult pe consumatori.

– La producerea unui vin bun, calitatea strugurilor este foarte importantă. Care este situaţia acum cu materia primă?

– Astăzi, noi nu cumpărăm nici un kilogram de struguri. Utilizăm doar ceea ce recoltăm de pe cele 260 ha ale noastre. Toţi strugurii sunt producţie proprie. Producem peste 700 mii de sticle de vin de Purcari anual. În anii favorabili, ajungem şi la un milion de sticle. Cantitatea de struguri care-i recoltăm de pe podgoriile noastre ne oferă posibilitatea să producem până la 2 milioane de sticle de vin anual. La moment însă ne limităm la cel mult un milion de sticle, deoarece încă nu am dezvoltat vânzările până la capacitatea maximă. În prezent, lucrăm la 50-60 la sută din capacitatea vinăriei. Urmează să dezvoltăm pieţele şi sperăm că, în câţiva ani, vom atinge capacitatea maximă.

– Dacă privim acum peste ani la decizia Dvs. din 2002 de a produce doar vinuri de calitate înaltă la Purcari, este una judicioasă. Dar cum aţi luat acea decizie pe atunci, când majoritatea vinificatorilor lucra pentru maximizarea volumului de vânzări?

– În primul rând, eu sunt oenolog. Am absolvit Oenologia la Universitatea Tehnică şi am însuşit foarte bine, ce trebuie să facă un oenolog. În al doilea rând, până în 2003, când am dat start procesului de renovare a vinăriei de Purcari, am vizitat peste o sută de vinării din zona Bordeaux, din Burgundia, vinării din Italia, unde am văzut performanţa celor de acolo şi cât de mult şi minuţios se lucrează pentru a obţine un vin de calitate. În al treilea rând, la Purcari nu e posibil să faci altceva, decât vinuri de calitate. Şi nu m-aş fi considerat un vinificator adevărat, dacă nu încercam să păstrez tradiţia şi istoria vinăriei, iar vinurile de Purcari să fie în continuare însoţite de calificativul „legendare”.

Colaborarea cu „Veaces-Nova” şi BASF

– Obţinerea unor struguri calitativi este imposibilă fără o protecţie calitativă a viţei de vie. La acest capitol aveţi un parteneriat de mai mulţi ani cu „Veaces-Nova” şi BASF. Cum a început această colaborare şi cum decurge ea în continuare? 

– Totul a început acum şase ani, la o întâlnire de afaceri cu Veaceslav Puiu, directorul „Veaces-Nova”. D-lui m-a impresionat foarte mult, fiind o persoană puternică şi carismatică. A făcut o prezentare foarte bună, calitativă şi sigură a produselor BASF, distribuitor oficial al cărora este. Anume prin comportamentul lui ca manager, om, personalitate, prin puterea lui de convingere, m-a determinat să începem o colaborare, care continuă şi în prezent. Până atunci, lucram cu un mix de produse. Din primul an de colaborare, am obţinut rezultate foarte bune. Am primit şi produsele necesare, dar şi susţinerea tehnică şi prin consultanţă, vizite pe care le efectuau specialiştii de la Veaces-Nova pe plantaţiile noastre. Ne-au fost de un mare folos recomandările pe care ni le-au oferit. Astfel, am înţeles chiar din primul an că este o variantă foarte bună şi avantajoasă pentru noi. Colaborarea noastră profesională continuă deja de 6 ani şi între timp, s-a transformat şi într-o prietenie adevărată. Fiind un partener foarte serios, Veaceslav Puiu promovează vinurile de Purcari, ele fiind prezente în exclusivitate la toate evenimentele organizate de această companie. Acelaşi lucru îl pot spune şi despre colaborarea cu reprezentanţa BASF din Republica Moldova – la toate seminarele şi prezentările organizate sunt prezente vinurile de Purcari. Câteva astfel de seminare au fost organizate şi la vinăria noastră, cu participarea unui număr foarte mare de viticultori, vinificatori şi alţi specialişti din domeniu atât din Republica Moldova, cât şi de peste hotare.

– Se vorbeşte mult că vinurile noastre penetrează cu dificultate pieţele externe. Care credeţi că sunt problemele cele mai mari care împiedică „ieşirea” vinurilor noastre pe alte pieţe?

– Prima problemă a vinurilor noastre e că Republica Moldova nu este bine cunoscută pentru alte ţări. Pe teritoriul CSI, Republica Moldova a fost promovată pe parcursul a 50-70 de ani ca cel mai bun producător de vin regional. Evident, în toţi aceşti ani, acest lucru a influenţat consumatorul şi acesta avea o încredere foarte mare în vinurile noastre, cumpărându-le de pe rafturile magazinelor fără a sta prea mult pe gânduri. Dacă însă vorbim de pieţele europene, o mică cunoaştere a Republicii Moldova ca fiind producătoare de vinuri este în ţările Europei de Est, cum ar fi România, Polonia, Cehia, Ţările Baltice. În aceste ţări, vinurile din Republica Moldova au un succes vizibil. Mulţi producători de-ai noştri reuşesc să vândă cantităţi importante de vinuri anume în aceste state. Dacă vorbim despre ţările mai îndepărtate – Germania, Olanda sau Marea Britanie, atunci e mult mai complicat. În cazul ţărilor producătoare de vin – Franţa, Spania şi Italia, puţin probabil că vinurile noastre vor putea obţine un segment serios de piaţă. Noi avem vânzări şi în Franţa, şi în Italia, şi în Spania, dar e vorba de vânzări de nişă, ocazionale. Nu sunt vânzări precum cele din Polonia, unde avem o prezenţă în toate reţelele, în toate magazinele specializate.

Pe aşa pieţe ca Germania, Olanda şi Marea Britanie, care sunt consumatoare mari de vin, la moment este greu să ne afirmăm, deoarece Republica Moldova este foarte puţin cunoscută. Pentru o mai bună promovare, e nevoie de mult timp, de mult lucru, efort şi surse financiare. Cred că e nevoie de minimum 5 ani pentru nişte proiecte strategice de promovare pe aceste pieţe. Cred că doar atunci va fi posibil să se schimbe situaţia. Dar dacă doar vom pune sticla de vin pe raft şi vom aştepta rezultatul, nu vom obţine nimic.

Recent, a fost creat Oficiul Naţional al Viei şi Vinului din Republica Moldova, care are ca scop principal promovarea vinurilor noastre şi dezvoltarea pieţelor noi. Activează de doar o jumătate de an, dar cred că sunt deja anumite rezultate. Oricum, mai e nevoie încă de mult timp. Iată ne vom întâlni peste 5 ani şi atunci vom putea vorbi despre rezultatele activităţii acestui Oficiu şi ale Republicii Moldova privind vânzările vinurilor moldoveneşti pe cele mai mari pieţe din lume.

Avem nevoie de fonduri nerambursabile

– Cum ar trebui să susţină statul sectorul vinificaţiei?

– Statul a făcut un lucru important: a contribuit la crearea Oficiului Naţional al Viei şi Vinului. Statul contribuie cu 50 la sută din bugetul organizaţiei. Practic, toate funcţiile statale de gestionare a sectorului viti-vinicol vor fi transmise Oficiului. Consider că este un lucru foarte bun şi necesar. În altă formulă, era foarte complicat progresul şi dezvoltarea ramurii.

Cu ce ar mai putea să ajute statul? Văd câteva lucruri pe care ar trebui să le facă: să negocieze cu Comisia Europeană foarte bine şi să acceseze de la comunitatea europeană fonduri pentru susţinerea şi dezvoltarea sectorului agrar în întregime, care are nevoie de mulţi bani pentru a avea o viaţă şi o dezvoltare nouă. Nimeni dintre vinificatori sau agricultori nu negociază cu cei de la Bruxelles, este datoria şi misiunea statului, de aceea statul trebuie să fie un negociator foarte bun în toate discuţiile şi să obţină cât mai multe fonduri pentru susţinerea şi dezvoltarea întregului sector agrar şi, evident, a vinificaţiei. În acest sens, se poate vorbi despre exemplul României, unde statul a negociat foarte bine cu Bruxelles-ul şi a reuşit să primească miliarde de euro în cadrul programului SAPARD pentru susţinerea şi dezvoltarea agriculturii, inclusiv pentru vinificaţie, fiind vorba de bani nerambursabili.

În rest, cred că e de datoria noastră să activăm cu succes, în colaborare cu ONVV.

Evident, perioada în care până vor fi negociate fondurile, durează, până le vom primi, va mai trece ceva timp. Ar fi bine ca până atunci să fie identificate soluţii pentru susţinerea vinificatorilor, aşa cum s-au găsit, anul acesta, modalităţi de susţinere a producătorilor de mere. Soluţiile trebuie să fie foarte bine gândite, analizate şi implementate, ca să existe un impact real asupra sectorului.

– Care vă sunt planurile de dezvoltare a companiei pentru următorii ani?

– Pentru celelalte vinării care sunt în grup, strategia principală pentru următorii ani este de a dezvolta pieţele calitative, care apreciază vinul. Toate vinăriile din grup sunt deja modernizate cu echipament tehnologic performant, au plantaţii de viţă de vie calitative. A rămas un singur lucru: de a creşte vânzările până la productivitatea maximă a acestor vinării. Scopul este să ajungem la 80-90 la sută din capacitatea de producere a vinului şi atunci vom putea spune că proiectul este realizat, a ajuns la maturitate.

Interviu realizat de Eduard ROBU

 

Negru de Purcari este un vin regal. Este un vin pentru adevăraţii regi ai gustului, pentru stăpânii propriului destin. El te seduce prin nobleţea sa, te cucereşte prin bogăţia buchetului său unic, ce îţi oferă cu adevărat un confort gustativ regal. (Victor BOSTAN)

Din istorie:

După anexarea Basarabiei la Rusia, la Purcari, conform Decretului Special din 1827, este înfiinţată prima gospodărie vinicolă specializată. Deja în anul 1847, în cadrul Expoziţiei Agricole din Basarabia, degustătorii sunt surprinşi de buchetul fin şi gustul intens al vinului de Purcari. La această expoziţie vinul obţine prima sa medalie de aur.

1878: Triumful vinului „Negru de Purcari”!

Vinificatorii din Purcari îşi expun creaţia la Expoziţia Mondială din Paris (1878). La degustarea închisă, juriul remarcă in mod special un vin sec, de un roşu intens, crezând că este un nou sortiment de vin de Bordeaux. Experţii rămân surprinşi când află că, de fapt, acest vin deosebit provine dintr-un sătuc necunoscut de pe malul Nistrului – Purcari. Vinului, numit „Negru de Purcari”, i se acordă prima sa medalie de aur la o expoziţie internaţională.

După revista „Businessul Agricol”, octombrie 2014